miercuri, 3 septembrie 2014

Cine fuge de cruce fuge de Dumnezeu

Crucea nu poate fi teoretizată, ci doar purtată. Pentru părintele Arsenie amintirea anilor de închisoare nu este apăsătoare. Puşcăria a fost o şcoală pentru el. Acolo mai mult decât oriunde şi-a exersat virtuţile, şi-a verificat tăria de caracter, demnitatea de creştin şi de om. „Pe mine numai în zarcă m-au ţinut. Am stat 14 ani la Aiud. Sub toate regimurile adverse. Doreau să mă omoare. Şi m-au băgat la răcitor. E groaznic! Să vezi cum mori şi fără să ai un pic de ajutor să te agăţi de-o rază măcar. A fost groaznic! După trei zile mureai. Constatat. N-am murit. M-au băgat cinci. N-am murit. M-au băgat şapte. Iar n-am murit. Nici n-am cârtit. Oi fi înjurat eu, pe neve, aşa, dar nu era timp de asta. Pentru că dacă se rânduieşte din partea divinităţii să te întărească într-un fel, la vaietul tău, nu al disperării, ci al neputinţei omeneşti, Dumnezeu îţi arată ceva. Şi am făcut o constatare: atunci când se descoperă că e o minune… supranatural, ceva, simţi nevoia să nu vorbeşti… că dispare divinitatea de acolo. N-a vrut Dumnezeu să mor. De aceea mi-e şi frică să vorbesc ca nu cumva să se stingă frumuseţea suferinţei. Dar m-am folosit. Cine fuge de cruce fuge de Dumnezeu. Şi atunci toată lumea fuge. Fiindcă cruce înseamnă să duci ce nu-ţi convine. Însă, vrem, nu vrem, o cam purtăm. Trebuie să acceptăm crucea cu orice chip ca necesară. Crucea nu o acceptă nimeni. Ţipă, urlă… atunci când e să o poarte pe umeri. Dar Dumnezeu nu ţi-o ia decât atunci când vede că tu te-ai folosit şi ai depăşit crucea. Aşa se vede Învierea. Că nu a înviat numai Hristos, a înviat toată creaţia. Marea greşeală este că se încearcă impunerea adevărului cu sabia. Adevărul se află pe o poziţie strict din Scriptură: să accepţi crucea ca necesară. N-am crezut că am să ajung să cred că-i necesară crucea că prea a fost nesuferită! Dar fără cruce nu există frumuseţea Învierii. Nu dorim crucea, dar dacă vine, primeşte-o cu plăcere! Nici Mântuitorul n-a dorit crucea, dar dacă a venit, nu i-a mai dat drumul“. (Fragmente din filmul documentar realizat de Virgil Madgearu pentru TRINITAS TV. Adaptare pentru ziar de Augustin Păunoiu)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu