marți, 2 septembrie 2014

Dipsihia, o boală a sufletului slab în credinţă


Dipsihia, este boala sufletească (literal - ,,suflet îndoit”) care-i macină pe cei care, având o credinţă şovăielnică, una gândesc, şi alta fac, sunt nestatornici şi au inima împărţită între iubirea lui Dumnezeu şi iubirea lumii, pentru că nu s-au predat pe dată şi cu totul lui Hristos.
Dipsihia nu este o boală a omului căzut, în general, ci o boală a omului credincios, dar a cărui credinţă este slabă, nedesăvârşită. Altfel spus, ea este manifestarea a ceea ce Sf. Isaac Sirul numeşte ,,credinţă bolnavă”.
Dipsihia, spun Sfinţii Părinţi:
-         este rea şi fără minte
-         îl face pe om nesăbuit
-         din pricina ei omul face fapte rele fără să-şi dea seama
-         nu reuşeşte să facă ceea ce-şi propune
-         îl duce la părăsirea căii adevărului
-         îi slăbeşte duhul şi-l face neputincios
-         îl face pe om leneş şi lipsit de grija cea mântuitoare
-         îl împiedică să se împărtăşească de slava Dumnezeirii
-         îl ţine între viaţă şi moarte, lipsindu-l de plinătatea vieţii
-         este legată îndeosebi de chenodoxie (slava deşartă)
-         este sora tristeţii
-         îl împiedică pe om să lupte aşa cum se cuvine pentru Dumnezeu
-         face ca soarta omului să fie cu totul nenorocită
Date fiind aceste caracteristici ale dipsihiei, apare ca ispititoare  apropierea ei  de schizofrenie; dar în afara unei oarecare înrudiri etimologice - însemnând literal ,,suflet îndoit”, iar schizofrenia, ,,minte scindată” – putem vorbi în ambele cazuri de o ,,personalitate scindată”.
Tămăduirea sufletului de această boală nu se poate face decât printr-o credinţă puternică, adâncă, deplină şi desăvârşită.

Jean Claude Larchet – Terapeutica bolilor spirituale
http://terapiabolilorspirituale.blogspot.ro/2012/11/dipsihia-o-boala-sufletului-slab-in.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu