luni, 15 septembrie 2014

MIND CONTROL


„Nu tot ce străluceste este aur...“

Cu ani de zile înainte de a-1 cunoaste pe părintele Paisie, luasem contact cu Mind Control prin intermediul unei cărti cu acelasi nume, pe care mi-o dăduse o verisoară de-a mea. Jose Silva, un mexican sărac si destept, descoperise o metodă prin care se puteau valorifica puterile ascunse ale mintii. Aplicând asupra sa această metodă, el a devenit super-bogat, fondator si conducător al unei organizatii mondiale având drept scop popularizarea acestei metode în întreaga lume. Astăzi această organizatie are filiale si în Grecia. Membrii plătesc o cotizatie pentru conferintele regulate, se organizează în asociatii si se străduiesc să atragă un cât mai mare număr de noi membri la conferinte.


Din punct de vedere stiintific, metoda se bazează pe emisia de unde electromagnetice a creierului. Mai precis, creierul emite un anumit tip de unde atunci când individul se află în stare de veghe, alt tip atunci când doarme adânc, alt tip atunci când doarme usor, când se află între somn si veghe. Acest ultim tip de unde au fost botezate „unde alfa“, considerându-se asadar că în această stare, între somn si veghe, creierul se află pe „nivelul alfa“.



Initiatorii metodei sustin că în momentul în care creierul se află pe nivelul alfa, atunci are mai multe „puteri“, sau poate valorifica mai bine potentele sale. Astfel au elaborat o tehnică, numărând în sens invers de la 10 la^ 1, prin care, constient, individul poate coborî la nivelul alfa oricând doreste, fără a fi nevoie să doarmă. Când cineva se află la acest nivel, îsi poate folosi puterile ascunse ale mintii.



Toate aceste enunturi au fost ambalate într-o terminologie stiintifică si sunt prezentate ca „stiintă“. în cadrul cursurilor adresate începătorilor, nu se face nici cea mai mică aluzie la yoga sau misticismul oriental. Dimpotrivă, este exploatată ilicit perceptia occidentală asupra stiintei, psihologiei s.a.m.d. Numai penetrând cineva organizatia poate depista treptat tainicele interconexiuni. Când un individ ajunge să prezinte încredere, când devine unul dintre ei, „de-al lor“, atunci îi vor indica aceste vase comunicante.



Atunci va recunoaste că această „nouă descoperire“ a lui Jose Silva nu este nimic altceva decât vechea metodă de autohipnoză pe care o foloseau vechii egipteni, dar o folosesc si actualii hindusi, buddhisti si toată gama de propovăduitori ai misticismului oriental.



Diferă numai vitrina, modul de servire, paravanul, învesmântarea întregului demers cu hainele stiintei apusene. Tinta o constituie atragerea celor care admiră si creditează stiinta.



Se întelege că în perioada aceea nu cunosteam toate aceste lucruri. Este si motivul pentru care, atunci când am aflat că se organizează o conferintă introductivă despre „Metoda Jose Silva“ la Societatea de Studii Macedonene, am mers plin de interes. Am audiat toată prezentarea. Existau, desigur, elemente care îmi aminteau de yoga, însă destul de vag, iar aceasta întrucât posedam totusi anumite cunostinte despre yoga. Cineva care nu avea nici o astfel de tangentă n-ar fi putut nici măcar să bănuiască ceva.



Mi se ivise o nedumerire, fapt pentru care i-am adresat la sfârsit următoarea întrebare profesoarei care vorbise:



- Mintea omenească, prin natura si constructia ei, are un mod firesc de a functiona. Astfel, ea se află la nivelul alfa numai atunci când omul doarme, deci pentru o perioadă limitată de timp în decursul celor 24 de ore. Dumneavoastră ne propuneti să intervenim în acest proces spontan, natural, si să întreprindem o schimbare, o înlocuire. Ne propuneti efortul de a rămâne pe nivelul alfa cât mai mult timp posibil. Cum putem sti dacă acest lucru nu este periculos? Cum putem fi siguri că această constrângere a firii nu va da nastere unui dezechilibru, unei vătămări trupesti sau sufletesti? Cum ne edificăm asupra impactului pe care îl va avea asupra sistemului nostru nervos, spre exemplu? Vătămarea poate să nu se manifeste imediat. Creierul are niste parametri de rezistentă, dar atunci când se operează o fortare sistematică, de ani de zile, a functionării lui firesti, ce se va întâmpla în asemenea conditii? De unde putem sti că va rezista?



- Nu te teme, noi stim! a răspuns.



Doar atât!... Trebuia adică să cred în ei si în cunostintele lor.



N-am primit un răspuns stiintific concret. Un cercetător, un fizician, un medic, ar fi adus o dovadă experimentală, rezultate statistice. Spre exemplu, cutare medicament sau cutare metodă a fost aplicată pentru atâta timp unui grup, iar apoi au fost examinati membrii grupului si s-a constatat asta si asta. Au fost depistate cutare efecte pozitive, respectiv cutare influente negative, etc. etc.



Acesti oameni nu numai că nu vehiculau elemente stiintifice, validate prin experientă, dar nu practicau nici măcar un mod de gândire stiintific. Totul se rezuma la câteva „încredintări“ linistitoare: „Nu te teme, stim noi ce facem, ai încredere în noi“.



Câtă încredere poate investi cineva într-un om neinstruit? De pildă, îi poti încredinta motocicleta, automobilul, casa sau - fie! - chiar si contul tău din bancă. Dar este oare întelept să-i încredintezi „în alb“ creierul tău, activitatea mentală, echilibrul tău sufletesc?



Eu n-am urmat atunci seminariile, ci abia doi ani mai târzju. împins de uriasul meu egoism, voiam să mă disting de oameni, să-i depăsesc cu orice risc. Mi se promitea că voi fi ajutat să dobândesc puteri „ascunse“, să-mi valorific întregul potential al mintii si, în felul acesta, să-i surclasez pe cei din jur, să-mi pot rezolva cu usurintă problemele zilnice, să-i pot „ajuta“ pe ceilalti oameni, adică să mă aflu într-o pozitie superioară lor.



Toate aceste patimi, mizeria sufletească, erau inconstiente, inspirat mascate de lozinci frumoase precum „progres spiritual“, „căutarea adevărului“, „ajutorarea omenirii“, „redescoperirea gnozei mistice“ s.a.m.d. Dacă se adaugă în calcul plictisul si golul vietii zilnice lipsite de Hristos, singurătatea si dorinta de a întâlni oameni, în special de sex opus, atunci pot fi întelese câteva dintre mobilurile care îi împing pe oameni, inconstient de cele mai multe ori, să ia parte la astfel de miscări.



Asadar, la doi ani de zile după primul contact cu ei, si la câteva luni după întâlnirea cu Yogamukananda, mă aflam la Majestic - o cafenea pe malul mării unde obisnuiau să se adune studentii - când m-a întâlnit un oarecare cunoscut si mi-a spus că merge să participe la prima lectie a seminarului despre Mind Control. Am hotărât să-1 însotesc.



Seminarul se desfăsura într-o sală de conferinte de la Electra Palace, unul dintre cele mai luxoase hoteluri din Tesalonic, în piata Aristotel. Urma să dureze patru-cinci zile, iar participarea costa jumătate din bursa lunară a unui student. M-am întâlnit cu profesorul si i-am spus că nu dispun de banii necesari. M-a primit gratuit.



în acea vreme citeam cărtile lui Omraam Mikhael Aivanhov, un fel de mag „alb“. Prima zi a seminarului a decurs linistit si toti erau satisfăcuti. La sfârsit am căutat prilejul să mă întâlnesc în particular cu profesorul.



Era un om la vreo 40-45 de ani, suplu, cu o constitutie atletică. Numele său era Paul Grivas. Era cipriot de origine, eleno-american la a doua generatie, si locuia în New York. Ne-am simpatizat reciproc. Vorbea foarte bine greceste.



- Apartii Frătiei Albe Universale? l-am întrebat.



- Sper că da, a răspuns.



Am continuat discutia. Când a constatat că citisem si cunosteam destule lucruri legate de yoga, mi-a spus că si el este yoghin. M-am mirat putin, căci nu-mi imaginasem niciodată un yoghin îmbrăcat în costum.



- Eu practic Kriya Yoga si l-am avut maestru pe Paramahamsa Yogananda. Aici lucrez ca să scot ceva bani.



Pe mentorul lui îl cunosteam dintr-o carte a sa. O citisem pe vremea când eram student în anul I. îmi dorisem si eu să-1 întâlnesc cândva. Am continuat discutia si am descoperit că Paul era un yoghin avansat. I-am mărturisit:



- Simt că tot ceea ce fac mă schimbă; faptele mele, cuvintele, gândurile mă influentează profund în interior, îmi transformă sufletul. Nu stiu cum trebuie să trăiesc. Nu stiu către ce trebuie să mă îndrept. îmi cizelez sinele în fiecare zi, dar fără un plan, fără un model, ci în virtutea hazardului. Nu-i indicat să continui asa, dar nu stiu cum.



- Data viitoare când am să vin în Grecia, în primăvară, peste sase luni, vom petrece o zi împreună. De data asta nu am timp.



- In primăvară eu voi fi în India, am răspuns.



M-am mirat atât de răspunsul pe care i l-am dat, cât si de rapiditatea cu care evoluase relatia noastră. Am înteles că, într-o manieră necunoscută mie, Paul mă influentase.



Astăzi pot conchide că mă supusese unei usoare hipnotizări.



In răstimpul celor doi ani care trecuseră de la prima conferintă desfăsurată la Societatea de Studii Macedonene, îl cunoscusem pe părintele Paisie. înmagazinasem înlăuntrul meu, asadar, câteva experiente ortodoxe, crestine.



In ziua a doua a seminarului mă aflam în salonul hotelului, asteptând reluarea discutiilor. Din această zi urma să înceapă adevărata instruire-initiere. „Oare e bine ce fac?“, m-am întrebat, gândindu-mă la toate cele pe care mi le spusese părintele Paisie.



„Părinte, dacă ceea ce fac e un lucru rău, împiedică-1! Nu îngădui să se întâmple“, l-am rugat lăuntric.



Au sosit apoi cunoscutii, câteva domnisoare, si am uitat cu desăvârsire de rugăciunea pe care o făcusem.



Seminarul a demarat. Am început rostind cu putere OM, sunetul „sfânt“, conform învătăturii hinduse, pentru a se „purifica“ atmosfera de influente spirituale nedorite.



Seminarul continua, dar elevii mai vechi au început să devină indispusi. în pauze, murmurele si agitatia cresteau. Eu nu puteam întelege ce se petrecea. Il simpatizasem pe Paul si îmi displăcea să aud cuvinte împotriva sa.



Paul însă, precum s-a dovedit mai târziu, începuse să mă suspecteze a fi cauza dificultătilor. După pauză, a redeschis seminarul cu câteva anecdote, pentru a destinde atmosfera. In timp ce spunea anecdotele, plimbându-se prin multime, mă supunea diferitor teste psihosomatice. Spre exemplu, îmi întindea brusc mâna, ca să vadă cum voi reactiona. Absolut spontan, fără să mă gândesc, am răspuns pozitiv; l-am prins strâns de mână. Mi-a făcut trei-patru astfel de teste si, în final, mi-a făcut unul despre care citisem într-o carte de psihologie. Atunci mi-am dat seama că se îndoieste de mine, că verifică raportarea mea emotională fată de seminar si fată de persoana sa.



M-am mirat, căci eram realmente într-o stare pozitivă. De altfel, am reactionat la toate testele pozitiv.



S-a hotărât să continue initierea. Atmosfera devenise caldă si amicală. Era un bun profesor. Procesul de instructie progresa gradat, cu exercitii tot mai complexe. După o jumătate de oră de exercitii, elevii mai vechi au început din nou să se agite. Murmurau între ei.



Această tensiune n-a întârziat să erupă. S-au ridicat doi-trei dintre ei si au început să protesteze deschis:



- Există sau nu există protectie spirituală la acest seminar? întrebau ei provocator.



Pentru elevii mai noi, sensul acestei întrebări era greu de reperat. Ce să însemne „protectie spirituală“? Să ne protejeze de ce anume? Există vreun pericol de care trebuie să ne protejăm? Cine ne amenintă si cine ne protejează? La toate aceste întrebări, veteranii răspundeau cu jumătăti de cuvinte. Subliniau însă faptul că de această dată existau intruziuni de ordin spiritual si că situatia devenise astfel critică, spre deosebire de sedintele precedente.



Seminariile s-au întrerupt pentru o zi. Paul a anuntat că vom continua seminariile cu Măria, o veche elevă a sa, întrucât el personal nu mai poate continua.



Atunci mi-a străfulgerat în minte acest gând: „Ce am cerut eu de la părintele Paisie? Nu l-am rugat să împiedice initierea, dacă este un lucru rău? Să fi intervenit bătrânul?...“. Nu eram sigur. La mijloc puteau fi nenumărate alte cauze.



Am hotărât să continui, rugându-mă în acelasi timp lui Hristos si cerându-i bătrânului ca, dacă acest seminar este un lucru rău, să mi-o arate încă si mai limpede.



După întreruperea de o zi, Măria, care urma să continue seminariile în locul lui Paul, a sosit din Atena. Era o tânără în jur de 30 de ani, simpatică, blond-castanie. Initierea s-a derulat fără impedimente pentru ceilalti. Mie, însă, au continuat să mi se întâmple evenimente neasteptate.



Spre exemplu, la un oarecare exercitiu, în timp ce tineam cu totii ochii închisi si ne aflam cufundati în nivelul alfa, sau, mai exact, în stare de autohipnoză, schitam în mintea noastră imaginile pe care ni le sugera Măria.



Ea alesese dinainte aceste imagini si le prezenta una după alta, fără întrerupere, exact ca la cinematograf.



Astfel, fiecare dintre noi avea în minte o succesiune permanentă de imagini controlate.



Brusc, în timp ce executam linistit indicatiile, s-a petrecut ceva asemănător unei întreruperi a „filmului“, ca o interventie din exterior.



In loc să văd ceea ce dicta Măria, am văzut un demon. Avea un chip urât si viclean, codită si coarne. Afisa un aer glumet. Inspira mai curând o dispozitie prietenoasă fată de mine. Nu era amenintător, nici dusmănos.



Am fost surprins de întâmplare. Ce putea fi creatura aceea? Ce voia de la mine? Imaginea a durat câteva secunde, după care am continuat exercitiul. Nimeni n-a bănuit nimic. Pe parcursul exercitiilor, demonul mi-a reapărut în mai multe rânduri, de fiecare dată în alt chip.



La sfârsit am hotărât să-i cer lămuriri Măriei. După terminarea cursului, ne-am asezat amândoi într-un capăt al salonului si i-am descris cele întâmplate.



- Despre ce poate fi vorba, care este părerea ta? am întrebat.



M-a ascultat cu atentie, fără nedumeriri sau obiectii. A admis întocmai evenimentele, spunându-mi că asemenea lucruri se întâmplă frecvent în plan spiritual. A început apoi să-mi vorbească despre maestrul ei care trăia în Franta. Mi-a spus că o ajutase mult, dar că-1 plăteste atât de scump încât este nevoită să muncească 12 ore pe zi, fără a mai socoti si seminariile de Mind Control. îsi întâlneste maestrul de patru-cinci ori pe an, si îi dă aproape toti banii pe care-i are. Atât de costisitoare îi este relatia cu el...



Din câte mi-am dat seama, maestrul ei urma asa-numita „cale a omului siret“, era discipol al lui Gurdjieff.



Tânăra se arăta a fi inteligentă, terminase Dreptul, călătorise mult. N-am putut întelege relatia ei cu profesorul francez. Practic, ea îi dăruia toti banii pe care-i câstiga într-un an. Foarte comercial vedea lucrurile acest maestru! Părintele Paisie era exact contrariul. Căuta mereu să dea, nu să primească. împărtea toate darurile sale duhovnicesti copiilor săi. In dar ati luat, în dar să dati, le-a spus Hristos ucenicilor Lui (Matei 10, 8).



Măria socotea yoga ca fiind o cale inferioară fată de a sa. îi găsea chiar si erori. O folosea însă conjunctural. Cât despre seminariile de Mind Control, ele erau adresate începătorilor, având un caracter introductiv. Dacă cineva dorea să progreseze, trebuia să-si găsească un maestru propriu. Cam acestea erau conceptiile ei.



I-am pus din nou aceeasi întrebare:



- De ce mi-a apărut demonul?



A zâmbit cu simpatie si mi-a spus:



- Se pare că celulele tale au o astfel de polarizare încât îl atrag.



Cu alte cuvinte, sustinea că eu as avea o oarecare „înrudire organică“ cu Diavolul. Am deschis gura plin de uimire:



- Bine, zic, atunci lui Hristos de ce I s-a arătat?



A rămas încremenită.



- Pui întrebări dificile, mi-a spus si s-a îndepărtat.



Am simtit că urmărise două lucruri: primul, să mă pună în contact cu maestrul ei; al doilea, să-mi inducă ideea că as avea o oarecare rezonantă cu demonii, si să mă determine să privesc pozitiv acest lucru.



Seminariile eraii foarte aproape de sfârsit, începusem să mă frământ. Pozitia Măriei, aparitia demonului, nu erau oare tocmai împlinirea rugămintii pe care i-o adresasem părintelui Paisie? Nu-i cerusem ca „dacă acest seminar este un lucru rău, să mi-o arate încă si mai limpede“?



După un timp, l-am întrebat pe bătrân dacă auzise rugăciunea mea si dacă îmi dăduse „mână de ajutor“. A zâmbit si m-a mângâiat cu multă dragoste: - Te-as fi lăsat fără ajutor, bre? a răspuns.



Se presupunea că după aceste seminarii dobândiserăm anumite aptitudini. Spre exemplu, puteam diagnostica de la distantă bolile de care suferă un om. Se presupunea că aveam puterea de a vindeca boli. Utilizam inclusiv celebra sferă de cristal, asemănătoare celei pe care o folosea vrăjitoarea Magica de Spel în „Micky Mouse“ al lui Walt Disney. învătasem si noi să prevedem viitorul cu ajutorul cristalului... cel putin asa se presupunea...



Se mai presupunea că aveam capacitatea de a ne „programa“ viitorul. Astfel, atrăgeam spre noi evenimente care doream să ni se întâmple (de pildă, să găsim un serviciu bun, să devenim bogati - asa precum făcuse, de altfel, si Jose Silva, inventatorul metodei) sau evitam evenimente neplăcute (vreun accident, vreo nenorocire s.a.).



Câtă vreme eram împreună cu profesorii, încercările noastre se soldau cu succese. Dar aceste lucruri nu pot fi stabilite cu exactitate, astfel încât rămâne întotdeauna loc de îndoială. Se pot oferi o multitudine de explicatii.



Am decis asadar să pun la încercare metoda. M-am gândit să-mi fixez drept scop împlinirea unor evenimente improbabile. Mi le-am „programat“, deci, pe următoarele două: să obtin, în viitor, livretul militar fără să execut stagiul; si, ca totul să fie încă si mai improbabil, m-am „vizualizat“ pe mine însumi, cu barbă lungă si plete, îmbrăcat civil, ridicându-mi livretul de la Marele Stat Major al Armatei. Scenariul unor asemenea evenimente era neverosimil în conditii normale.



După patru-cinci ani de zile, mi-am ridicat livretul de la Marele Stat Major al Armatei; eram îmbrăcat civil, cu barbă lungă si plete, si „executasem“ cea mai mare parte a stagiului undeva în străinătate, absolut legal.



Am ales apoi un nou test, pe termen scurt. Cu un an de zile în urmă, cunoscusem o tânără. Era atât de ostilă fată de mine, încât evita sistematic să mă întâlnească.



Toate eforturile mele de a-i smulge o întâlnire erau mereu zădărnicite. Mă respingea cu maximă intransigentă. N-o văzusem de un an de zile. Am „programat“ să se petreacă improbabilul. Am folosit „metoda“ si am cerut să caute ea să mă găsească, fără ca eu să misc măcar un deget. Am „lucrat“ la aceste două „programe“ aproximativ o săptămână.



După zece zile, domnisoara respectivă, care mai înainte nu-mi putea suporta nici simpla prezentă, căuta acum - prin intermediul cunoscutilor - prilejuri si pretexte de a se apropia de mine. Nu m-am arătat câtusi de putin interesat, ci chiar am încercat ostentativ să mă tin departe de ea.



In final, printr-o cunostintă comună, m-a invitat la ea acasă. N-am răspuns. La scurtă vreme, mi-a adresat aceeasi invitatie. Nu i-am dat curs nici de data aceasta. Apoi m-a contactat telefonic ea însăsi, rugându-mă să merg pentru că ar avea - chipurile! - să-mi dea ceva.



M-am umplut de uimire! Ce sunt oare lucrurile acestea? Tin de domeniul magiei? Cine „pregăteste“ evenimentele de dragul meu? Nu cumva demonii? Nu cumva au dreptate călugării când spun că astfel de oameni lucrează cu Diavolul? De ce mi-au dat aceste puteri? Mă iubesc? N-o cred! Care să fie pretul ce trebuie plătit în schimb? Nu cred că asemenea puteri se dau fără un pret. Cine slujeste pe cine?



In urma unei concentrări cu scop „tămăduitor“, am depistat o boală a tatălui meu. întrebându-1 despre ea, mi-a confirmat toate predictiile. Astfel de evenimente aveau să devină atât de frecvente, încât mi-ar fi aproape imposibil să le relatez pe toate. Cert este că am sfârsit prin a mă speria si, în cele din urmă, am renuntat definitiv să mai utilizez metoda.



Astăzi mă feresc de orice legătură cu astfel de „puteri“. Cu cât mai intens recurge cineva la aceste „metode“, la aceste „tehnici“, cu atât mai mult se îndatorează si se înrobeste pe sine celui care se ascunde în spatele lor. Se autocondamnă la o incalculabilă nenorocire. Sfârseste prin a ajunge o victimă eternă a Satanei.



Cât timp trăieste, omul are permanent la îndemână posibilitatea de a se elibera din această abominabilă tiranie, dacă cere ajutorul lui Hristos.



Mie îmi lipseau însă pe atunci cunostinte elementare despre aceste chestiuni. Se îngrămădeau în mintea mea o sumedenie de mituri, rătăciri, fantezii, astfel încât păseam pe calea vietii ca un pui de găină ametit.


MARII INITIATI AI INDIEI SI PARINTELE PAISIE de Dyonysios Farasiotis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu