miercuri, 3 septembrie 2014

Părintele Arsenie Papacioc ne zâmbeşte din ceruri

Trei ani de când părintele Arsenie Papacioc ne zâmbeşte din ceruri

Cuvântul acesta: «Iartă-l, Doamne!», e foarte mare lucru. Ăsta răstoarnă cerul şi pământul. Când te-a lovit cineva, sigur că L-a lovit pe Hristos după tine. Ce mare lucru când primeşti o palmă şi spui: «Iartă-l, Doamne!» Semeni cu Hristos! Ei, nu chiar că se întâmplă ca să vă bată lumea pe drum, dar sunt situaţii şi situaţii. Când te jigneşte cineva de pildă, îţi vine să ripostezi. Riposta e permisă doar când e vorba de credinţă. Atunci îl poţi înfrunta pe acela! Nu a biruit cel care a lovit, ci cel care a primit. Cine a biruit în închisoare? Hristos sau iudele alea? Cine a biruit? Semeni cu Dumnezeu atunci când începi să ierţi.
Cuvântul Mântuitorului care ne-a învăţat teologie nu era rezistenţa în suferinţe. Ci El a spus: «Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac!» Dacă tu susţii viaţa veşnică în frunte cu Dumnezeu, cu citate din Scriptură, divine, tot ce a spus Iisus este adevărat! «Eu sunt Cel ce sunt!» Ce mai aştepţi de mai pui la îndoială asta? Şi simţi nevoia să ai o identitate cât mai aproape de a Mântuitorului. Eu cu vârsta mea mi-am putut verifica importanţa acestei trăiri. Nu e uşor, dar e posibil. Nu a spus şi nu a obligat Dumnezeu pe om să facă mai mult decât poate. Nu-ţi dă nici o încercare peste puterile tale. Fiecare persoană este o entitate aparte. Fiecare om e un cer întreg. Fiecare om e un hristos. Fiecare are darurile lui, profilul lui, dimensiunea lui, geometria lui. Nu avem voie să cârtim, ci să punem sincer problema vieţii începând cu moartea. Nu vă temeţi! E prea frumos, e prea grozav, ca să nu-ţi pară rău că ai pierdut timpul ăsta scump. Nimic nu-i mai scump la Dumnezeu ca timpul pe care ni-l dă să-l trăim“.
Mulţi veneau şi îi cereau să se roage pentru ei, dar părintele spunea: „Dacă tu nu te rogi şi stai ca bulgărele, rugăciunea mea nu are nici o valoare. Pentru că omul are o tendinţă de a aştepta prepeliţe fripte de sus… pe gratis. Rugăciunea ta, aşa cum e, săraca, te va ajuta“.
La cuvintele cuiva care a zis: „să ne apere Dumnezeu de toate relele“, părintele a replicat: „Nici nu-i prea bine să ne apere chiar de tot, ci să ne mai lase şi un pic de necaz. Pentru că toată frumuseţea Învierii n-ar fi aşa de grozavă dacă n-ar fi fost crucea mai întâi

http://www.ziaristionline.ro/2014/07/19/trei-ani-de-cand-parintele-arsenie-papacioc-ne-zambeste-din-ceruri/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu