joi, 4 septembrie 2014

Părintele Teofil despre ştiinţă, cultură, filosofie

  • “Un om credincios poate fi şi credincios şi poate fi şi om de cultură şi e foarte bine. De ce? Pentru că aşa cum credinţa înnobilează, aşa cum credinţa formează, direcţionează pe om, (…) tot aşa şi cultura. O cultură adevarată este o cultură care cultivă, o cultură care îmbunătăţeşte, o cultură  care înnobilează.” (Arhim. Teofil Părăian, Credinţă şi cultură, Tipografia arhidiecezană Timişoara, 1998)
  • “Noi credem că mântuirea îi prin credinţă, nu prin cultură… Dar numai prin cultură nu se poate mântui omul pentru că mântuirea nu şi-o realizează omul.”(Arhim. Teofil Părăian, Credinţă şi cultură, Tipografia arhidiecezană Timişoara, 1998)”
  • “Două lucruri m-au ajutat în viaţă : credinţa şi cultura” (Arhim. Teofil Părăian  Puncte cardinale ale ortodoxiei)
  • “În ceea ce priveşte cultura să ştiţi că oamenii o apreciază pe măsură ce înaintează în ea. Aşa e şi cu credinţa, o apreciezi pe măsură ce înaintezi în ea. Cu credinţa-i ca şi cu cultura, iar cu cultura ca şi cu credinţa” (Arhim. Teofil Părăian  Puncte cardinale ale ortodoxiei)
  • “Deci tot ce putem noi acumula frumos din muzică, din literatură, nu numai din Evanghelie, ne zideşte. Este atâta literatură bună, frumoasă, care ne zideşte, care ne împodobeşte mintea, fie că e vorba de poezii, fie că e vorba de schiţe, nuvele, romane, lucruri care sunt bune, pe care le citim şi care contribuie la formarea noastră duhovnicească.” (Arhim. Teofil Părăian Puncte cardinale ale ortodoxiei)
  • “…există o legendă, anume că un copil citea din scrierile Sf. Grigorie Luminătorul şi nu înţelegea. Şi atunci, din carte – fiţi atenţi, din carte – a ieşit Sf. Grigorie şi i-a explicat, i-a dat lămuriri copilului aceluia. Ceea ce e frumos, extraordinar de frumos, e faptul că Sf. Grigorie a ieşit – de unde? – din carte. Nu a venit de sus, nu a venit dintr-o parte, dintr-alta, ci a ieşit din carte. Să ştiţi că toţi ieşim din cărţi dacă am scris o carte. Fiecare ieşim din ceea ce am scris. Ieşim din noi înşine.” (Din ospăţul credinţei, Editura Mitropolia Olteniei, 2005)
  • “În ceea ce priveşte muzica, noi trăim într-o societate în care muzica are ponderea ei. Păcat că oamenii în general nu sunt foarte doritori de a cânta ei înşişi, cel mult ascultă muzică (…); parcă în tinereţea mea era mai multă preocupare de a face muzică, nu numai de a asculta muzică. Şi atunci, trăind într-o societate în care oamenilor li se oferă după preocupările care sunt, îmi pare rău că se neglijează anumite lucruri pentru că nu mai sunt la modă. Ei, aş vrea să se cânte muzică din toate domeniile, sunt foarte frumoase canţonetele italiene, sunt foarte frumoase melodiile spaniole, sunt foarte frumoase melodiile cântate de francezi. Dar aş vrea să fie un amestec şi o preocupare de muzică bună de tot felul, de la toate popoarele care le cunoaştem şi care au valori muzicale. Când eram eu foarte tânăr se câta foarte mult Tino Rosi. Şi acum aşa mult îmi place Tino Rosi! Mi-aduc aminte de tinereţea mea şi îmi plăcea şi atunci foarte mult. Sau acum, de exemplu, muzica de operă care-i frumoasă şi e bine să se cânte. Pavaroti, de pildă, Domingo, muzică frumoasă. Am impresia că nu-i destulă preocupare de muzică din asta constructivă, adică elevată (…)” (din Interviuri cu Părintele Teofil Părăian realizate de pr. Sabin Vodă, 2000)
  • “De altfel, să ştiţi că faptul de a gândi este ceea ce-l caracterizează pe om în special. Dovada lui de existenţă este cugetarea, faptul că gândeşte: “Cuget, deci exist” (Arhim. Teofil Părăian, Puncte cardinale ale ortodoxiei)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu