marți, 2 septembrie 2014

Smerenia adevărată aduce nădejde

Smerenia adevărată aduce nădejde, iar nu deznădejde. Egoismul aduce deznădejde, fiindcă cel egoist se încrede în el însuşi, pe când cel smerit nădăjduieşte în mila lui Dumnezeu.

- Gheronda, este posibil ca, străduindu-se cineva să cultive smerenia, să se umilească neîncetat pe sine şi astfel să cadă în deznădejde?
- Nu, căci smerenia adevărată aduce nădejde, iar nu deznădejde. Egoismul aduce deznădejde, fiindcă cel egoist se încrede în el însuşi, pe când cel smerit nădăjduieşte în mila lui Dumnezeu. Din zdrobirea smereniei creşte încet-încet omul duhovnicesc. Iar apoi, toată viaţa omului este o mare nevoinţă plină de mărinimie. Cu toate acestea, el înaintează mereu cu multă nădejde în Dumnezeu şi fiind deznădăjduit de sinele său, în înţelesul cel bun, adică deznădăjduit de propriul eu.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. V Patimi și virtuți, Editura Evanghelismos, București, 2007, p. 189)
http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/smerenia-adevarata-aduce-nadejde

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu