luni, 22 septembrie 2014

Taborul nostru lăuntric

Cuvânt rostit de Părintele Teofil la Mănăstirea Hîrtibaci, august 2003
(selecţii din vol. Gândiţi frumos, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2006)


(…) Ştim că Domnul Hristos S-a schimbat la Faţă pe Muntele Taborului. Se pune întrebarea: Pentru noi unde se schimbă la Faţă Domnul Hristos? Sau ce condiţie trebuie să împlinim noi ca să vedem mărirea cea neîncetată, mărirea cea pururea fiitoare, mărirea cea veşnică şi nemărginită a Domnului Hristos? Unde ni se arată? Ce trebuie sa facem ca să se schimbe la Faţă Domnul Hristos şi pentru noi? Trebuie să creăm condiţia care a fost atunci când Domnul Hristos s-a schimbat la Faţă pe Muntele Taborului. Trebuie să avem şi noi un Tabor. Care-i Taborul nostru? În slujba Înainte prăznuirii Schimbării la Faţă, în 5 august, la tripesneţul de la Utrenie, într-o alcătuire, se spune aşa: „Munte preaînalt având noi inima curăţită de patimi, să vedem schimbarea la Faţă a lui Hristos, care luminează mintea noastră”. Deci, ce este Taborul nostru?
Taborul nostru este inima curăţită de patimi. „Munte preaînalt având noi inima curăţită de patimi, să vedem schimbarea la Faţă a lui Hristos – în inima curăţită de patimi, care-i Taborul nostru – să vedem schimbarea la Faţă a lui Hristos, care luminează mintea noastră – unde? – în inima curăţită de patimi, care este Taborul schimbării la Faţă a Domnului Hristos, în sufletul nostru.

 „Munte preaînalt având noi inimă curăţită de patimi, să vedem schimbarea la Faţă a lui Hristos care luminează mintea noastră”.
Să ne rugăm Mântuitorului nostru Iisus Hristos să ne ducă cu mila Sa la simţământul că bine este nouă a fi aici unde suntem aşezaţi de El. Să ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos să ne dea şi nouă bucuria care a dat-o Sfântului Apostol Petru şi celorlalţi care au fost acolo, bucurie pe care şi-a revărsat-o Sfântul Apostol Petru în cuvintele „bine este nouă să fim aici”. Să avem gândul la Tatăl ceresc Care a spus, referindu-Se la Domnul Hristos: „Acesta este Filul Meu Cel iubit întru Care bine am voit, pe Acesta să-L ascultaţi”. Să ne rugăm Maicii Preacurate să ne întărească în gândul că nu suntem singuri când suntem cu Domnul Hristos şi să-L auzim pe Domnul Hristos spunând în conştiinţa noastră, adresându-se nouă, cum S-a adresat ucenicilor odinioară: „Sculaţi-vă şi nu vă temeţi!”. Să ne ajute Dumnezeu să ne simţim bine în Taborul inimii noastre. Amin

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu