joi, 6 noiembrie 2014

Să dăruim

Un pustnic a văzut odată, într-o pădure, un șoim. Șoimul ducea la cuibul său o bucată de carne: a sfâșiat acea carne în multe bucățele și a început să hrănească un pui de cioară rănit.
Pustnicul s-a mirat că un șoim hrănește un pui de cioară și s-a gândit: "Dumnezeu mi-a trimis un semn. Nici chiar un pui de cioară rănit nu este părăsit de El. Dumnezeu l-a învățat chiar și pe un șoim feroce să hrănească o mică creatură din altă specie, rămasă orfană pe lume. Se vede că tocmai Dumnezeu dă necesarul la toate creaturile, iar noi ne gândim mereu la noi înșine. Vreau să încetez de a mă preocupa de mine însumi! Dumnezeu m-a făcut să văd ce trebuie să fac. Nu-mi voi mai procura de mâncare! Dumnezeu nu părăsește niciuna dintre creaturile sale: nu mă va părăsi nici pe mine."
Și așa a făcut. A început să stea în acea pădure și nu s-a mai mișcat de acolo: se ruga, se ruga, și nimic altceva. Timp de 3 zile și 3 nopți a rămas așa, fără să bea o înghițitură de apă și fără a mânca o îmbucătură. După 3 zile, pustnicul slăbise atât de mult, încât nu mai era capabil să ridice mâna. Din cauza marii slăbiciuni, a adormit. Și iată că, în vis, i-a apărut un înger.
Îngerul l-a privit cu tristețe și a spus:
- Semnul era pentru tine, desigur; dar pt. ca tu să înveți să imiți șoimul!

Foarte ușor ne situăm de partea celui care trebuie să primească. Pentru Isus, noi suntem cei care trebuie să dăm.  (Bruno Ferrero)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu