marți, 10 noiembrie 2015

Tragedia din Clubul Colectiv ne aduce impreuna...in rugaciune

Bilanţul oficial al victimelor din clubul Colectiv a ajuns la 48 de morţi, în timp ce alte zeci de oameni se zbat între viaţă şi moarte pe paturile de spital.




Vom analiza in randurile ce urmeaza afirmatiile si mesajele unor institutii/scriitori, care au influentat publicul larg, in functie de conotatia mesajului.

Mesajul Patriarhului după tragedia din Colectiv: psihologia, magia și vrăjitoria, pericole pentru societate.

"Patriarhul Daniel susține, într-un mesaj transmis luni, că psihologia, magia, satanismul și vrăjitoria sunt pericole pentru societatea contemporană.
Într-un discurs transmis participanților la cea de-a XXVII-a Consfătuire Panortodoxă a Reprezentanților Bisericilor Ortodoxe şi ai Sfintelor Eparhii privind ereziile şi para-religiile, cu tema Fețe ale ocultismului contemporan, Patriarhul BOR susține că „Orientarea ideologică a societăţii capitaliste secularizate încearcă să se impună tot mai mult în conştiinţa fiecărei persoane promovând o nouă concepţie individualist-materialistă despre lume şi viaţă, care pune sub semnul întrebării valorile tradiţionale creştine, refuzând orice formă de religie instituţionalizată în favoarea unei spiritualități individualiste, a eului autosuficient”.
„În acest imens vid de viaţă spirituală profundă al societății postmoderne, cauzat de secularism, oferta ocultistă şi cea a practicilor orientale devine deosebit de tentantă pentru omul contemporan. Acestuia i se propun orientări diverse pornind de la astrologie până la satanism, de la reactualizarea vechilor tehnici și metode de mantică chineză până la forme agresive noi de mistică hindusă şi budistă, adică o serie de metode spirituale de „întoarcerea spre interior”, pentru retragerea în propriul sine, pentru regăsirea eului propriu, pentru „schimbarea sistemului” actual de valori prin schimbarea conștiinței individului.”, spune șeful Bisericii Ortodoxe.
Acesta arată că „Lozinca tot mai folosită de noile psihologii, cu pretins caracter terapeutic, şi anume „reîntoarcerea spre sine” sau „realizarea sinelui”, conduce, din nefericire, la acceptarea experiențelor oculte”: „Astfel, psihologia a ajuns să fie asociată unor tehnici şi practici oculte orientale, iar magia şi vrăjitoria au ajuns să fie nu doar teme de discuţii academice, ci chiar să fie promovate în mass-media ca fiind soluţii imediate pentru problemele omului contemporan. În realitate, aceste soluţii ocultiste, sincretiste şi confuze, amplifică şi mai mult criza spirituală, nu o rezolvă.”
Discursul Patriarhului apare în contextul în care Biserica Ortodoxă este acuzată de opinia publică pentru faptul că nu s-a solidarizat cu victimele tragediei din Clubul Colectiv și în care au apărut în mediul online mesaje despre o „pedeapsă divină” pentru cei care se aflau în club, muzica rock fiind considerată de susținătorii acestor teorii drept satanică.
În plus, Mitropolitul Banatului, Ioan Selejana declarat că tinerii ar trebui să nu își mai petreacă timpul în astfel de cluburi și că de vină este și sărbătorirea zilei de Halloween:
„Nouă nu ne este dat a-i judeca pe acei tineri. Pe noi, cei care suntem părinţii lor, ar trebui să ne judecăm pentru a vedea dacă am făcut tot ce este posibil pentru ca ei să nu îşi petreacă timpul într-o asemenea locaţie. Se spune că trupa aceea, care îşi lansa albumul avea una din melodii Ziua în care voi muri. Nu putem vorbi de nişte tineri care nu credeau în Dumnezeu. Erau oameni care aveau dimensiunea morţii şi a vieţii de dincolo, dar cred că dincolo de elementele acestea materiale şi arhitectonice în care s-a petrecut tragedia, se vede şi efectul sărbătorilor acestea, care nu sunt în tradiţia noastră românească. Nu cred că la Sărbătorile noastre de Crăciun, de Paşte de Sfânta Marie se întâmplă asemenea lucruri. Eu cred că trebuie să le arătăm tinerilor ce să aleagă, din ce flori să culeagă polenul acesta al veşniciei. Eu nu îi învinuiesc pe ei, ci mă învinuiesc pe mine pentru că eu sunt acela care nu i-am luat întodeauna de mână să îi duc pe calea Raiului”, a mai declarat ÎPS Ioan Selejan, Mitropolitul Banatului."
http://bn24.ro/mesajul-patriarhului-dupa-tragedia-din-clubul-colectiv-psihologia-magia-si-vrajitoria-pericole-pentru-societate/
Ca raspuns pentru Mitropolitul Banatului, Ioan Selejan la afirmatia: "Nu cred că la Sărbătorile noastre de Crăciun, de Paşte de Sfânta Marie se întâmplă asemenea lucruri."
"La 18 aprilie 1930, bisericuţa din lemn din Costeşti, judeţul Argeş, a ars din temelii în  timpul slujbei de Denie. 116 copii au pierit în flăcări. În Vinerea Mare de dinainte de Paşte, o scânteie a aprins iadul în Costeşti. Aproape toţi copiii satului au ars de vii, înghesuiţi fără scăpare în biserica de doar 24 de metri pătraţi."Citeste mai mult: adevarul.ro/news/eveniment/tragedia-copiilor-arsi-biserica-marturiile-ultimului-supravietuitor-1_50acf7287c42d5a6638cbeec/index.html
Am o intrebare pentru Mitropolitul Banatului, Ioan Selejan: Cunoaste isrtoria dezastrelor la Romani? De ce cooopiiii? Erau la slujba, intr-o biserica. Despre ce voorbiiiim??? Cum stabilim aici cauzele dezastrului dintr-o biserica si club?
Am un raspuns si pentru Patriarhul Daniel: Psihologii au fost alaturi de victime si apartinatori din prima clipa a dezastrului. Au oferit suport emotional gratis celor prabusiti emotional pe holurile spitalelor din Bucuresti. Acei psihologi care, citez din declaratia Patriarhului Daniel: "psihologia, magia, satanismul și vrăjitoria sunt pericole pentru societatea contemporană"au stat zi si noapte alaturi de cei aflati in suferinta.
Sa ne uitam ce inseamna psihologie si parapsihologie. Vorbim de lucruri diferite. Sa nu dezinformam lumea, asa cum s-a intamplat si cu eticheta pusa celor care se aflau la un concert rock, care sunt si crestini practicanti, de altminteri si nu satanisti. Eu sunt psiholog si practic psihologia pura, stiintifica, fara influente oculte, practici orientale, tehnici și metode de mantică chineză, mistică hindusă şi budistă. Asa ca un search pe google pentru informare, nu strica. Nu de alta, dar cand ne aflam intr-o pozitie de autoritate oamenii au tendinta de a lua ad litteram informatia. Sa ne respectam totusi profesiile, noi dorim o colaborare cu duhovnicii/preotii/biserica si nu suplinim functia sfintiei lor. Avem abilitati de evaluare si dirijam cazul in functie de necesitati. Ne cunostem limitele si responsabilitatile.
Mi-as fi dorit sa nu aud in acest context parerea bisericii, repet, nu in acest context, o parere care a influentat populatia crestina. Am auzit multe voci spunand ca meritau sa moara, ca acolo era satana, ca erau satanisti...E dureros sa vezi crestini care judeca atat de aspru, doar pentru ca o personalitate a bisericii a spus...Sa ne amintim cuvintele Mantuitorului cand era pe cruce, adresate talharului care Il roaga sa il pomeneasca in Imparatia Sa. Un raspuns plin de dragoste si nu de judecata: "Chiar azi vei fi cu mine in rai".

Sa ne amintim cine a devenit sfant cand Mantuitorul a venit pe pamant: ucenicii, cu diverse ocupatii, dar nu oameni ai bisericii, Maria Magdalena etc. Erau oameni cu pacate. Nu intamplator Mantuitorul i-a ales pe ei, a dorit sa arate cum bine spune Oscar Wilde: „Orice sfânt are un trecut, orice păcătos are un viitor

Mantuitorul ne-a invata sa NU JUDECAM, SA IUBIM, SA IERTAM, SA NE RUGAM, SA AVEM NADEJDE. 



Noi de cine ascultam? Daca cei din Colectiv nu au ascultat de Dumnezeu, noi suntem oare mai presus, mai ascultatori?
Tot Mantuitorul spune: Caruia i s-a dat mult, mult i se va cere! 
Crestinii adevarati se presupune ca deja stiu ce doreste Mantuitorul, pentru ca lor li s-a dat multa informatie in biserica, si mult li se va cere la judecata. Poate cei pe care ii condamna biserica, nici nu vor fi judecati, pentru ca nu li s-a dat, nu li se va cere, pentru ca ei au iubit, au avut mila si dragoste, au iertat si nu au judecat, vor primi de la Mantuitor mila, dragoste, iertare. Mantuitorul nu a judecat-o pe femeia adultera, a privit asupra ei cu MILA. Si cine are dreptul sa judece?????????????? Cine are dreptul sa arunce cu piatra? Cine e fara de pacat?
Trebuie un creştin să judece sau nu? Şi ce înseamnă cuvintele Domnului Iisus din Matei 7:1-5
"Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau, cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău”, şi, când colo, tu ai o bârnă în al tău?… Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. (Matei 7:1-5)"
Oare de ce se cred cei care merg la biserica mai buni??? De ce ii vad pe cei din colectiv o specie anume? Si daca ar fi pacatosi, ce? Mantuitorul a stat cu pacatosii, i-a iubit...
"Şi văzând fariseii, au zis ucenicilor: Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?
Şi auzind El, a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.

Dar mergând, învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că n-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă."Sfânta Evanghelie după Matei, Capitolul 9: 11,12,13.


Un alt mesaj transmis de Stejărel Ionescu, membru al Ligii Scriitorilor din România și al Uniunii Ziariştilor din Banatul Istoric, a făcut o afirmație total neașteptată despre drama de la Club Colectiv.
"Scriitorul a postat pe Facebook o poezie, compusă de el, în care blama protestele de stradă ale tinerilor, și spunea în textul său despre aceștia „că nu sunt decât niște draci"„Și-au meritat moartea", a scris acesta pe Facebook. " http://www.dcnews.ro/un-scriitor-ocheaza-tinerii-de-la-colectiv-i-au-meritat-moartea_489169.html#sthash.rWlCbfOR.dpuf

Cred personal ca orice crestin are datoria de a se ruga pentru tinerii din Colectiv, daca suntem crestini sa ne facem datoria de crestini. Judecata a Domnului este, care stie inima si faptele omului, care ne-a dovedit ca a fost bland cu talharul, oferindu-i Imparatia lui Dumnezeu, care a fost bland cu toti pacatosii.

Am cunoscut foarte multi rockeri. Au sentimente, emotii, merg la biserica, cred in Adevar, in dreptate, in oameni frumosi si cinstiti. Nu judeca, nu critica, nu accepta ipocrizia, nu au masti, nu sunt falsi.  Iubesc frumosul, arta, sufletul uman, sunt inteligenti, corecti, cinstiti. Sunt oameni adevarati.
Ma doare pozitia dura a bisericii ortodoxe si a crestinilor. 

M-a bucurat foarte mult pozitia parintelui Savatie Bastovoi, un ieromonah de la 
Manastirea Noul Neamt - Basarabia

"Părintele Savatie Baștovoi a lansat o petiție prin care cere transformarea Clubului Colectiv în paraclis.


Iată ce scrie părintele în petiția pe care a lansat-o:
Petiție pentru transformarea Colectiv-ului în paraclis
Luând aminte la zecile de mii de voci care au chemat la rugăciune pentru sufletele celor morți la Colectiv, luând în considerație efortul unanim al televiziunilor și presei de a transforma spațiul nesfințit al clubului Colectiv într-un loc de rugăciune, ar fi corect ca în acel loc rugăciunea să nu înceteze niciodată, mai ales că primim în continuare înștiințări despre noi morți în urma tragicului incident.
Considerăm că în România există măcar un singur om care să se simtă bine într-un club în care au murit atâția oameni. Nu cred că este cineva care va accepta să danseze pe morți, să se veselească acolo unde frații lui au murit.
Românii au obiceiul de a pune o cruce, de a înalța o troiță pe locul accidentelor rutiere și de orice fel. Astfel ei păstrează legătura cu cei plecați dintre noi.
Clubul colectiv trebuie să devină un loc de reculegere și rugăciune, un loc de pomenire a tuturor celor care și-au pierdut viața într-un mod atât de tragic. În acest sens trebuie depuse toate eforturile pentru ridicarea pe acel loc a unui paraclis. Credem că atât Patriarhia Română, cât și primăria sectorului vor face tot ce depinde de fiecare pentru a realiza acest proiect caritabil și profund uman.
Patriarhia ar putea cumpăra acel loc. Dar ar fi un gest frumos din partea patronului să-l doneze...
Biserica nu are zile de doliu declarate oficial, Biserica se roagă neîncetat pentru sufletele celor adormiți, pentru cei răniți, pentru bolnavi, pentru întreaga lume.
Gestul profetic al miilor de tineri care s-au rugat la Colectiv, transformând, prind dragostea lor, strada într-un loc de rugăciune, trebuie să se materializeze.
Având în vedere rezonanța internațională a cazului, paraclisul de la Colectiv ar putea deveni un loc de pelerinaj pentru rockerii din întreaga lume.
Dacă sunteți de acord cu propunerea lui Savatie Baștovoi, puteți semna petiția AICI.

http://www.dcnews.ro/savatie-ba-tovoi-cere-transformarea-clubului-colectiv-in-paraclis_489001.html#sthash.lt4YCfrp.dpuf

Multimum parinte frumos si drag ca ne sunteti alaturi cu inima, rugaciunea, dragostea! 


Arhiepiscopul romano-catolic Ioan Robu s-a rugat la Clubul Colectiv: 'Neglijentele, coruptia, minciuna, smecheria pot fi criminale'

"Cred ca n-am lucrat indeajuns pana acum, in acesti 25 de ani, noi, bisericile, ca sa schimbam ceva in modul nostru de a gandi si de a actiona, ca uite noi inghitim foarte usor neglijentele, coruptia, minciuna, smecheria si toate acestea ni se par ca sunt nimicuri, insa vedeti circumstanta aceasta ne-a aratat ca acestea pot fi criminale. De aceea spun ca n-am facut mare lucru pana acum sa schimbam, nu numai noi, Biserica, dar toata lumea, ceva, ca nu am protestat cand am intalnit si minciuna si coruptia si neglijenta, indiferenta, caci acestea, repet, pot fi criminale', a afirmat IPS Ioan Robu."

El a spus ca a vrut sa vina si sa se roage la locul tragediei pentru a da un semn de solidaritate.

'Ne rugam pentru cei care au plecat din aceasta lume, dar ne rugam si pentru cei care au ramas, cu lacrimi, dar il rugam pe Dumnezeu sa ne dea mangaiere si sperante tuturor. I-am spus lui Dumnezeu ca ii cer iertare pentru ca noi, noi toti, din tara, n-am facut nimic deosebit ca sa nu se intample asa ceva, ca Romania sa fie altfel', a afirmat arhiepiscopul Ioan Robu.


Multimim parinte ca nu ati judecat, ca ati punctat corect: toti sa ne asumam dezastrul.


Mesajul pentru Colectiv din partea Institutului Roman de Psihoterapie Integrativa


"Tragedia din 30 octombrie 2015 din Clubul Colectiv, Bucuresti, ne aduce astazi impreuna psihoterapeuti si nu numai, sa daruim ce avem profesional de oferit si anume suport psihologic. Ne propunem in proiectul de fata sa intelegem, sa explicam si sa efectuam interventie psihologica specifica psihoterapiei integrative la modul in care, accidentul provocat de neglijenta, comportamentele, gesturile, si cuvintele abuzeaza fiintele umane. Acest eveniment traumatizant a devastat intreaga comunitate romaneasca, familii, persoane, vieti si vise, constructii si planuri...Este o drama umana ce a creat un context de perturbare si umilinta, de devastare fizica si psihica, pe taramul neputintei, acolo unde resusrsele fiintei umane sunt limitate" (Institutul Roman de Psihoterapie Integrativa). http://www.irpi.ro/


Felicitari initiatorilor proiectului IRPI!


Mesajul pentru Colectiv din partea Ierom. Hrisostom Filipescu, preot, scriitor,psiholog:
Dumnezeu să-i odihnească în pace pe cei plecați, să aibă grijă de cei care acum suferă pe paturile spitalelor, iar pe noi să ne ierte!…
Din păcate, şi Hristos, din iconomie, dacă ar mai veni odată pe pământ oamenii L-ar mai răstigni, iar şi iar… Aceleaşi uneltiri, acelaşi om plin de răni, aceeaşi minte acoperită de întunericul orgoliilor. Nu am înţeles, Doamne, nici după 2000 de ani, Porunca Iubirii. Conştiinţa nu s-a urcat la cer, ci a adus cerul în ea. Sau nu. Logica lui Hristos, privirea lui Hristos, iertarea lui Hristos. Bunătate. Dragoste. Liră. Deplină armonie. Nimic nu e mai dulce ca dragostea. Şi pe pământ, şi în cer. Ajutorul lui Dumnezeu vine acolo unde este dragoste, nădejde şi credinţă. Îmi jertfesc dreptatea, de dragul păcii, de dragul liniştii şi al comuniunii… Fac pace cu tot ce se întâmplă şi accept mesajul, lecţia. Orice greutate din viaţa noastră are dreptul să vină, dar nu are dreptul să rămână. Risipiţi norul tristeţii şi alungaţi teama! Bucuraţi-vă şi vă veseliţi în Domnul! Fiţi curajoşi, fiţi tari în credinţă! Sufletele noastre se îmbrăţişează în Iubire sfântă. Ne întâlnim în rugăciune. Ieromonah Hrisostom Filipescu


Cum am putea vorbi despre tinerii care au murit in foc, dupa ce s-au intors acolo ca sa-si salveze prietenii. Acesti tineti si-au sacrificat propria viata, ne-au invatat ceva despre viata si dragoste, despre mila, compasiune, solidaritate, iubire.
Imi pare rau ca biserica pune etichete, cand ar fi trbuit sa  se intreabe: de ce nu vine tineretul la biserica??? Cine va raspunde de fapt pentru aceste suflete, daca ar fi adevarat ca erau oameni fara Dumnezeu? Cui i se atribuie responsabilitatea de a-i invata despre Dumnezeu? Parintii cu siguranta le-au vorbit, dar cand au mers la biserica au fost intampinati cu raceala, indiferenta, critici... Deci? Despre ce vorbim? Despre paiul din ochiul celorlalti...

OAMENI FRUMOSI VA VORM PURTA IN SUFLET! SA VA RUGATI PENTRU NOI DE ACOLO, DE LANGA DOAMNE.
Versurile melodiei “The day we die”, interpretata de Goodbye to Gravity

Da drumul si roaga-te pentru libertate
Inca un rand sarind in flacari
Buzele moi sunt liderii schimbarii
De acum incolo oricine este vinovat
Ma uit in sus la tovarasii mei
O artilerie cu sufletul la gura
Pastrati privirile atintite catre inamici
Si dati capacul anarhiei jos
Conduita voastra binevoitoare a mers prost
Ar fi trebuit sa stiti asta in tot acest timp
Nu suntem numere, suntem liberi, suntem asa de vii, asa de vii
Pentru ca ziua in care vom renunta va fi ziua in care murim, ziua in care murim
Iata o indoiala de credinciosi
Dibacia mainii este lectia ce o tin
Sub disparitia constiintei
Catre toate credintele voastre fixe
Pastreasa-ti locul pe campul de lupta
Umplut cu viata, oase si dispret
Strangeti din pumni, sunt predispus sa lupt
Apasa pe tragaci si da tonul
Apasa pe acel tragaci
Ne distrugeti cu toata coruptia nelegiuita
Este aici inca de la inceputurile noastre, dar nu am putut vedea
Toate timpurile in care ne-am simtit asa goi
Cum dorintele noastre erau spanzurate
In tot acest timp am fost incuiati
Si nu a fost nimic de spus pana azi
Nu suntem numere, suntem liberi, suntem asa de vii, asa de vii
Pentru ca ziua in care vom renunta va fi ziua in care murim, ziua in care murim

Preot ortodox, IMPRESIONAT de versurile melodiei The Day We Die: Un mesaj perfect ORTODOX. Psihologii spun că NU are nicio treabă cu incendiul: Să ne amintim că o biserică a luat FOC în ziua de Paşte



Un preot ortodox desfiinţează ideea că versurile melodiei "The way we die" sunt sataniste


Un preot ortodox desfiinţează ideea potrivit căreia Dumnezeu i-a pedepsit pe cei din Clubul Colectiv pentru că ascultă muzică rock. Versurile melodiei The Day We Die ale formaţiei “Goodbye to Gravity” au fost prezentate în spaţiul public sunt diverse forme: ba că au adus ghinion pentru cei aflaţi vineri seara la concert, muzica rock ar fi de vină pentru incendiu sau chiar că mesajul melodiei ar fi unul satanist.


Preotul Mihai Andrei Aldea spune că mesajul transmis de melodia The Way We Die este unul “perfect ortodox” şi mărturiseşte că i-a plăcut foarte mult.
"Şi, ca să pun capac la ticăloşia şi nepriceperea mea, mărturisesc public, sus şi tare, faptul că nu am izbutit să văd unde ar fi satanistă melodia `The day we die`. Dimpotrivă, dincolo de stilul vocal – pe care îl înţeleg, dar care îmi este incomod – cântecul are un subiect perfect ortodox: nu suntem numere, suntem oameni vii, iar ziua în care ne vom da bătuti şi vom accepta să devenim numere, vom accepta să fim sclavii sistemului, este ziua în care vom muri. Mi-a placut mesajul acestui cantec! Foarte mult!", a spus preotul Mihai, potrivit cultural.bzi.
 “S-a propagat foarte puternic, in Social Media sau chiar in mass-media, ideea conform careia Dumnezeu i-a pedepsit pe cei din Club Colectiv, din cauza ca ascultau muzica, pe care unii o numesc macabra sau diavoleasca. Din punct de vedere psihologic, o tragedie reconfigureaza mecanismele de functionare ale creierului, care nu mai functioneaza normal si nu reuseste sa proceseze trauma, suntem afectati cognitiv, emotional, comportamental, relational sau fizic. Manati de emotii negative, cautam vinovati sau construim legaturi false intre fapte, obiecte, comportamente sau oameni. Tragedia se putea intampla si la un concert de muzica simfonica sau in timpul unei slujbe in biserica. Sa ne aducem aminte de incendiul de la Biserica “Sfantul Dumitru”, chiar in ziua de Paste, in acest an”, declara  psihologul Iuliana Fulas.
http://www.evz.ro/un-preot-ortodox-desfiinteaza-ideea-ca-versurile-melodiei-the-way-we-die-sunt-sataniste-cantecul-are-un-subiect-perfect-ortodox-mi-a-placut-mult-mesajul-acestui-cantec.html

sâmbătă, 24 octombrie 2015

Starea de bine/fericire

Un program de viață duhovnicească

Părintele Teofil recomanda un program de viață duhovnicească în cinci puncte. Despre acest program, Părintele Teofil spunea: „Viaţa duhovnicească nu se aşteaptă, ci se realizează. Cine împlineşte programul acesta poate să împlinească şi alte lucruri, pentru că viaţa duhovnicească nu se cuprinde în aceste cinci puncte de program."
1. Să mergi la biserică în zilele de duminică şi sărbătoare.
2. Să începi şi să termini ziua cu Dumnezeurugăciunea de dimineaţă şi de seară şi rugăciunea de la vremea mesei.
3. Să citeşti în fiecare zi două capitole din Noul Testament.
4. Să-ţi păzeşti mintea prin rugăciunea de toată vremea: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul".
5. Să posteşti, în zilele de post de peste săptămână şi atunci când este rânduit de Biserică, în cele patru posturi mari de peste an.

Îndrumările Părintelui Arsenie Boca

Părintele Teofil completa programul său de viață duhovnicească cu alte cinci îndrumări sau recomandări ale Părintelui Arsenie Boca:
1. Oxigen - să trăieşti în aer cât mai curat.
2. Glicogen - să ai o hrană raţională şi echilibrată, nici prea multă, nici prea puţină.
3. Somn - cel puţin 6 ore de somn continuu zilnic.
4. Să-ţi păstrezi hormonii - să nu faci risipă de energie sexuală; poţi să ajungi dărâmat din pricina abuzurilor şi a risipei de energie sexuală.
5. Să ai concepţie de viaţă creştină - adică să nu umbli după alte concepţii de viaţă: yoga, zen ş.a.
Scara fericirii propusă de Teofil Părăian

Scara fericirii

Părintele Teofil propunea spre meditație o așa-zisă „scară a fericirii„, în cinci trepte, după cinci termeni (și nume, în același timp) grecești: 1. teopist - 2. teodul - 3.teognost - 4. teofil - 5. macarie.
1. Cineva care vrea să fie fericit trebuie să fie credincios (TEOPIST).
2. Cine are credinţă în Dumnezeu se sileşte să împlinească voia lui Dumnezeu şi devine rob al lui Dumnezeu (TEODUL).
3. Pe măsura împlinirii poruncilor lui Dumnezeu omul devine cunoscător de Dumnezeu (TEOGNOST).
4. Şi cine cunoaşte pe Dumnezeu acela îl iubeşte pe Dumnezeu (TEOFIL).
5. Iar cine-i iubitor de Dumnezeu sigur e fericit (MACARIE).

Cuvinte duhovnicește

Părintele Teofil a lăsat multe cuvinte duhovnicești proverbiale, unele în sensul apoftegmelor patericale. Câteva dintre acestea:
  • Credinţa noastră e o credinţă despovărătoare.
  • Măsura credinţei e măsura vieţii.
  • Să te depăşeşti prin credinţă şi să te dăruieşti prin iubire.
  • Dumnezeu ne zâmbeşte şi noi trebuie să-I zâmbim lui Dumnezeu şi oamenilor.
  • Mănăstirea este tinda raiului, casa lui Dumnezeu, poarta cerului, locul împlinirilor, cerul cel de pe pământ şi locul fericirii unde se arată iubirea lui Dumnezeu.
  • Mai întâi datoria şi apoi bucuria.
  • Ce faci te face.
  • Sunt un duhovnic mare pentru cei care mă ascultă, mic pentru cei care nu mă ascultă şi de nimic pentru cei care mă ocolesc.
  • Prietenia e ceva din realitatea raiului.
  • Gândiţi frumos ca să trăiţi frumos şi să fiţi fericiţi.
  • Dacă vrei să-ţi faci rânduială în viaţă, trebuie să-ţi faci mai întâi rânduială în minte.
  • Să avem inimă de părinte, inimă de frate şi inimă de prieten.
  • Pace celor ce vin, bucurie celor ce rămân, binecuvântare celor ce pleacă!
  • Sursa http://ro.orthodoxwiki.org/Teofil_(P%C4%83r%C4%83ian)

Cea mai eficienta terapie

Sfantul Apostol Pavel, in epistola intai catre corinteni, are niste ganduri in legatura cu iubirea, in legatura cu dragostea. Si spune intre altele si aceasta: "De as avea credinta atat de multa incat sa mut si muntii, daca nu am dragoste nimica nu sunt" - deci n-am nici o valoare. Chiar daca as muta niste munti, prin credinta mea, daca nu am si iubire la credinta, daca credinta mea nu e lucratoare in iubire, daca la credinta mea nu se adauga iubirea, credinta mea n-are nici o valoare. Credinta are valoare, are insemnatate atunci cand o folosesti si este lucratoare in iubire; atunci cand credinta e lucratoare, si daca nu-i lucratoare, n-are valoare. Si mai ales n-are valoare daca nu-i lucratoare in iubire. "Va arat voua cale" - zice sfantul apostol Pavel - "mai presus de orice alta cale: Toate limbile ingeresti si omenesti daca le-as vorbi, daca nu am dragoste m-am facut arama sunatoare si chimval rasunator" - sunt ceva fara insemnatate, sunt ceva care nu spune un lucru despre mine anume. Chiar daca as avea daruri deosebite, daca n-am iubire inca nu-i destul. "Si toate limbile omenesti si ingeresti daca le-as vorbi" - sa cunosc toate limbile pamantului, sa cunosc limbile ingerilor, sa cunosc limbile oamenilor, daca nu am dragoste, "m-am facut arama sunatoare si chimval rasunator". "Si chiar de as avea darul prorociei" - sa fiu proroc, sa stiu toate dinainte, sa le pot spune si altora - "daca nu am dragoste, n-am nimica". "Si dar prorocesc de as avea si tainele toate de le-as cunoaste, si orisice stiinta, si daca as avea credinta atat de multa incat sa mut si muntii" - sa fac minuni, minuni pe care nu le-a mai facut nimenea - "daca nu am dragoste", n-am nici o valoare, "nimica nu sunt", s nimic, is fara valoare. Si ganditi-va, iubiti credinciosi, ca astea-s cuvinte ale unui sfant apostol, sunt cuvinte ale unui sfant luminat de Dumnezeu. Si el spune ca n-ai nici o valoare daca n-ai iubire. Si zice mai departe: "Si toata averea mea de as face-o milostenie si trupul de mi l-as da sa fie ars, daca nu am dragoste, nimic nu-mi foloseste" - n-am nici un folos.
Ce inseamna sa iubesti? O vorba populara de pe la noi zice asa: "Pe la poarta cui mi-i drag, Treaba n-am si tot imi fac. Pe la care mi-i urat, Am treaba si nu ma duc". Deci oamenii stiu cand iubesc si cand nu iubesc. Tu singur stii daca iubesti. Ori noi avem porunca de la Dumnezeu sa ne iubim unii pe altii. Cea mai mare porunca din cate porunci sunt este porunca iubirii. Domnul Hristos a fost intrebat de catre farisei: "Care-i cea mai mare porunca?" Si a zis Domnul Hristos asa - dupa ceea ce-i scris in sfanta evanghelie de la Marcu: "Asculta Israele! Domnul Dumnezeu este singurul Domn. Sa nu ai alt dumnezeu in afara de El si sa-L iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau, din toata puterea ta. Aceasta este cea dintai porunca. Si a doua, asemenea acesteia, este: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti". Si fariseul care l-a intrebat pe Domnul Hristos despre porunca cea mai mare, despre cea dintai dintre porunci, a zis catre Domnul Hristos: "Bine ai zis, Invatatorule. Pentru ca unul este Dumnezeu si a-l iubi pe El mai presus de orice si a iubi pe aproapele tau ca pe tine insuti este mai mult decat toate arderile de tot si decat toate jertfele". Oamenii pe vremea aceea aducea jertfa, aduceau jertfe de animale. Si Domnul Hristos a spus: "Duceti-va si va invatati ce inseamna: Mila voiesc, iar nu jertfa." - deci: "vreau sa ai mila fata de oameni.

Are valoare jertfa din iubire, dar pentru asta trebuie sa fii binevoitor fata de omul de langa tine, sa ai mila fata de el.
Are viata cel ce iubeste si in moarte este cel ce uraste. De ce ? - Pentru ca, spune sfantul evanghelist Ioan: "Dumnezeu ii iubire". Nu in intelesul acesta ca ori iubirea ori Dumnezeu e acelasi lucru. Nu, iubiti credinciosi. Ci in intelesul ca cea ce face Dumnezeu pentru oameni arata ca Dumnezeu este iubitor de oameni. Ce cate ori zicem noi la slujba: "Ca bun si iubitor de oameni Dumnezeu esti si Tie marire inaltam"! Il stim pe Dumnezeu iubitor de oameni, pentru ca Dumnezeu ii iubire. Si iubirea primeste in sine, iubirea se revarsa, iubirea ii binevoitoare. Sfantul apostol Pavel spune mai departe in epistola catre corinteni: "Dragostea rabda indelung, dragostea-i plina de bunatate, dragostea nu stie de pizma", adica de invidie, nu-i nemultumita de binele cuiva, "dragostea nu se lauda, dragostea nu se trufeste", dragostea nu-i impinge pe oameni intr-o parte si alta ca sa-si faca loc - asta inseamna "dragostea nu se trufeste". "Dragostea nu se poarta cu necuviinta", zice mai departe sfantul apostol Pavel, "nu cauta ale sale", hai sa zicem noi "nu cauta numai ale sale", pentru ca si ale sale trebuie sa le caute omul. Dar sfantul apostol Pavel zice ca "dragostea nu cauta ale sale"... Si zice mai departe: "dragostea" - fiti atenti! - "nu se aprinde de manie, nu pune la socoteala raul, nu se bucura de nedreptate, se bucura de adevar. Dragostea toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea niciodata nu cade". Deci cine are iubire are bunatate, cine are bunatate n-are pomenire de rau, cine are iubire are trecere cu vederea, cine are cu iubire iarta, cine are iubire ii ingaduitor, cine are iubire ii intelegator, cine are iubire ii rabdator, cine are iubire ii cuviincios, cine are iubire are si nadejde, cine are iubire intemeiata pe credinta are si credinta; si chiar daca n-are credinta aceea ca sa mute muntii si are si iubire, are si valoare: credinta si iubirea, credinta lucratoare in iubire!

Domnul Hristos a spus: "Fiti desavarsiti precum Tatal vostru cel din ceruri desavarsit este". In ce sa fim desavarsiti? Ne spune Domnul Hristos: in iubire; sa iubim chiar si pe vrajmasii nostri: "Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc, rugati-va pentru ei ce va blastama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru celui din ceruri". Si spune Domnul Hristos cum ii Tatal nostru cel din ceruri: "care rasare soarele peste cei buni si peste cei rai..."  "Rasare soarele peste cei buni si peste cei rai si trimite ploaia peste cei drepti si peste cei nedrepti". Asa face Dumnezeu. Asa trebuie sa faca si omul, daca vrea sa se asemene cu Dumnezeu: sa trimita iubirea sa, soarele iubirii sale peste cei buni si peste cei rai, peste cei drepti si peste cei nedrepti; sa fie intelegator fata de neputinta omeneasca. "Sa fii intelegator fata de neputinta omeneasca!" (Parintele Arsenie Boca)

Am fost odata la Parintele Arsenie Boca - Dumnezeu sa-l odihneasca! -, la Bucuresti, cu un student la teologie de atunci, care acuma-i preot - au trecut anii peste toti de-atunci... a fost asta in 1965 -, si Parintele vorbind cu el, desigur sa aud eu, i-a spus un cuvant care mi-a ramas mie pentru cealalta vreme a vietii mele si cred ca si pentru vesnicie. N-am sa-l uit niciodata! Zice: "Uite, mai frate. O sa fii preot. Sa fii intelegator fata de neputinta omeneasca!" Nici nu va puteti inchipui cat m-am gandit eu la cuvintele acestea, de atunci incoace; cat le-am urmarit in viata mea si in viata oamenilor. Si mi-am dat seama ca neputinta omeneasca e o realitate. Sunt atatia oameni rai in lumea asta, si nici ei nu vor sa fie rai... Si-s rai, si noi trebuie sa intelegem rautatea lor de pe pozitia noastra, din situatia noastra. Sa intelegem ca ei nu pot mai mult, ca ei ei insisi sunt nemultumiti de rautatea lor - "Pe cel rau rautatea il ucide", ii scris in Psalmi: "pe cel rau rautatea il ucide", il nimiceste, rautatea il nemultumeste.

Pomenirea de rau spun parintii cei duhovnicesti ca e o rautate fara margini, e o rautate ca o rugina care mananca fierul, asa mananca sufletul; rautatea-i cui infipt in suflet. Pomenirea de rau, nemultumirea, neiertarea este viermele mintii. Un parinte spune ca "raul sa-l scrii pe apa". 

Unde-i iubire nu mai poate fi pomenire de rau. Unde-i iubire nu poate sa fie neiertare. Unde-i iubire nu poate sa fie nemultumire. Iubirea, dragostea toate le rabda, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le poarta. Cand a zis Domnul Hristos sa ne iubim unii pe altii, cand a spus Domnul Hristos: "Porunca noua va dau voua: Sa va iubiti unii pe altii precum si Eu v-am iubit pe voi!"

Dar cand iubesti pe cineva ii ingadui toate, esti fericit. Te gandesti la el si cand ii de fata si cand nu-i de fata. Tot asa trebuie sa ne gandim si noi la Dumnezeu. Tot asa trebuie sa-L avem si noi in vedere pe Dumnezeu. Si asa sa-i avem in vedere pe oamenii din jurul nostru. Sa ne fie mila de oameni.

Noi trebuie sa avem mila si fata de oamenii care sunt neputinciosi in cele ale sufletului: de oamenii care n-au rabdare, de oamenii care au rautate, de oamenii care fac lucruri pe care n-ar vrea nici ei sa le faca. Si de aceia trebuie sa ne fie mila, si pentru aceia trebuie sa ne rugam, si pe aceia trebuie sa-i ajutam, dupa puterile noastre, cu bunavointa noastra, cu dragostea noastra, cu invaluirea noastra - pentru ca iubirea-i invaluitoare. Si bineinteles ca lucrurile acestea nu le putem face din puterea noastra. Le putem face cu ajutorul lui Dumnezeu daca-L iubim intai pe Dumnezeu. Sa ne cercetam pe noi insine daca-L iubim pe Dumnezeu.

Si de unde stim noi daca-L iubim sau nu-L iubim pe Dumnezeu ? Mai intai de toate ne-a spus Domnul Hristos ca "cel ce ma iubeste pazeste poruncile Mele".
"Asa de mult a iubit Dumnezeu lumea incat pe Fiul Sau cel unul-nascut l-a dat ca oricine care crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Ca n-a trimis..." - fiti atenti! - "Ca n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau sa osandeasca lumea, ci l-a trimis sa mantuiasca lumea".

Fiecare dintre noi trebuie sa fim un mantuitor al celor dimprejurul nostru. Fiecare dintre noi trebuie sa ducem in jurul nostru bucurie. Fiecare dintre noi trebuie sa aducem fericire in jurul nostru. Sa ne silim sa facem asa, si atunci darul lui Dumnezeu va fi cu noi si fericirea noastra va fi tot mai mare, pentru ca inaintam in iubire si inaintam si in fericire.

Constatam, bagam de seama ca in lumea asta e putina iubire. De ce-i putina iubire? Stiti de ce, iubiti credinciosi? Ia ganditi-va. Ar trebui sa stiti daca cititi evanghelia... In capitolul 24 din sfanta evanghelie de la Matei este scris ca "din pricina inmultirii faradelegilor, iubirea multora se va raci". Deci de ce-i putina iubire? - Pentru ca-i multa rautate, pentru ca-s multe pacate, pentru ca-s multe patimi.

Si-atunci ce-i de facut? Cum putem noi sa inmultim iubirea? - Sa ne facem randuiala in suflet, sa ne curatim sufletul si daca ne curatim sufletul se inmulteste iubirea si iubirea inmulteste fericirea. Si atunci Fiul lui Dumnezeu n-a venit degeaba in lumea aceasta, ci a venit si pentru noi, a venit sa inmulteasca iubirea noastra, a venit sa ne ajute sa ne inmultim iubirea, a venit sa ne dea fericirea din iubire. Si aceasta este un dar de la Dumnezeu.

Sa nu uitam porunca Bisericii, care zice: "Sa ne iubim unii pe altii ca intr-un gand sa marturisim!" Sa ne cercetam daca suntem in iubire. Domnul Hristos a spus ucenicilor Sai: "Dupa aceasta vor cunoaste oamenii ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea iubire unii catre altii".

Zicea Parintele Serafim de la noi de la Manastire - Dumnezeu sa-l odihneasca! - ca: "Daca facem noi un singur pas catre Dumnezeu, Dumnezeu face pasi nenumarati catre noi". Iar Parintele Arsenie Boca a zis o vorba cat lumea asta de mare - ba mai mare decat lumea asta! -, si anume o zis asa: "Iubirea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos ii mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu". Nu poate iubi un sfant pe Dumnezeu, cat ar fi sfantul de mare, cat iubeste Dumnezeu pe cel mai mare pacatos; si-l asteapta; si vrea sa-l primeasca; si alearga inaintea lui, dupa cum citim in pilda cu fiul risipitor, unde se spune ca tatal nu l-a asteptat pe fiul care se intorcea; l-a asteptat intr-un fel, dar cand l-a vazut ca vine, nu l-a mai tinut locul: a alergat inaintea lui, ca sa-l primeasca, sa-l imbratiseze, sa-l sarute, sa-l ajute, sa-l aseze iarasi in starea din care a plecat. Pentru ca din inima lui fiul n-a plecat niciodata! El a ramas in inima tatalui asa cum ramanem noi in inima lui Dumnezeu, in inima Mantuitorului nostru Iisus Hristos, in inima Maicii Domnului, oricat de departati am fi, oricate rele am face. Pana traim in aceasta viata Dumnezeu nu ne paraseste. Noi putem sa parasim pe Dumnezeu, dar Dumnezeu nu poate sa ne paraseasca pe noi. Ce putin ne gandim noi ca Dumnezeu ne iubeste! Ce putin tinem noi seama de invataturile Domnului Hristos! Ce putin ne gandim noi ca Domnul Hristos si-a jertfit viata, s-a rastignit si si-a varsat sangele pentru noi! De cate ori ne gandim noi, iubiti credinciosi la sangele Mantuitorului varsat pe Cruce si pentru noi si pentru mantuirea noastra! Daca ne-am gandi mai mult, am avea mai mult izvor de fericire, am avea multumire in suflet, nu ne-ar mai fi frica ca nu ne primeste Dumnezeu, pentru ca sigur ne primeste Dumnezeu, daca vrem noi sa fim cu Dumnezeu.

Dumnezeu vrea sa ne simtim bine langa El si de aceea credinta noastra este mai mult decat orice altceva in lumea aceasta. E credinta care muta muntii - munti de rautate din sufletul nostru -, ne face buni, ne face ingaduitori, intelegatori, iertatori, ne face binevoitori, ne face sa ne aplecam fata de omul de langa noi, si a fim fericiti din darul lui Dumnezeu. Zice undeva sfantul Isaac Sirul ca atunci cand faci un bine, cand dai cuiva ceva, veselia fetei tale sa intreaca darul pe care-l dai.

Asa vrea Dumnezeu: sa fim fericiti, sa fim multumiti, sa fim cu iubire. Asa ne vrea Dumnezeu. - Pentru ca El ne iubeste, pentru ca El ne primeste, pentru ca El ne cauta, pentru ca si noi trebuie sa-L cautam pe El. Si daca facem asa darul lui Dumnezeu va fi cu noi, binecuvantarea Domnului va fi peste noi, folosul sfintelor slujbe il vom avea si noi, rugaciunile ne vor face mai buni, mai deschisi pentru Dumnezeu, sfintele taine ne vor ajuta tot mai mult si mai mult, si aceasta mai ales prin inmultirea iubirii. Sa inmultim iubirea intre noi, sa inmultim iubirea dintre noi, sa atarnam cu iubirea noastra de iubirea lui Dumnezeu. Sa ne rugam sa faca Dumnezeu ce nu putem face noi, dar sa fim totusi preocupati sa ne iubim unii pe altii ca intr-un gand sa marturisim, sa iubim pe oameni cu iubirea Mantuitorului nostru Iisus Hristos - "Porunca noua dau voua: Sa va iubiti unii pe altii precum si Eu v-am iubit pe voi" - si fara indoiala ca in felul acesta ne vom bucura de cer, ne vom bucura de Dumnezeu, de acum si pana-n veac, amin. Parintele Teofil Paraian Crestin Ortodox.ro