sâmbătă, 21 martie 2015

Acesta este drum drept: să lupţi mereu şi să îţi faci cale spre marea iubire şi smerenie!

Trebuie mers pe calea Domnului, drept, adică a unei linişti sufleteşti fără de aglomerări sau încurcături tipicale, unde de multe ori se pierde forţa, dulceaţa şi evlavia lucrării, trăirii. Trebuie urgent şi neapărat o relaţie tainică şi adevărată a inimii cu inimile tuturor.

Pacea sufletului nu o putem întemeia în noi după gura lumii şi lătratul diavolilor, ci după neclintita sfătuire a Duhului Sfânt ca fii ai Bisericii lui Hristos… Acesta este drum drept: să lupţi mereu şi să îţi faci cale spre marea iubire şi smerenie! Rugaţi-vă cu toată nădejdea, de ce vă pierdeţi atât de des şi atât de mult încrederea? Nu se poate fără de cruce, fără de jertfă. Dar nu-i nimic mai frumos, mai măreţ, mai lăudat şi mai încununat ca un biruitor…

Să nu ştie nimeni cugetele tale deosebite. Nu te va înţelege nimeni, ba te vor ataca, te vor ironiza. Ei nu sunt vinovaţi că nu pot gândi sau ieşi din nivelul acesta omenesc. Cei care o fac au în mare măsură şi o chemare să poată lupta cu firea lor bună şi făcută de Dumnezeu, dar totuşi Dumnezeu zice: “Vrei să fii desăvârşit? Atunci ia crucea şi urmează Mie” şi aceasta este nebunia cea întru Hristos. Că nebunie este pentru lumea aceasta care te va duşmăni pentru că simt că sunt depăşiţi. Deci nu-ţi face procese gratuite şi tulburări primejdioase spunându-le lor, oricine ar fi, din mireasma cugetelor tale. Încearcă să îi iubeşti pe toţi. Să poţi să îi suporţi pe toţi. Trebuie să fii liberă şi în felul acesta vei fi. Să nu înţelegi că va trebui uneori să fii o jucărie a ironiilor şi sadismelor lor. Îţi vei păstra demnitatea de fiinţă raţională şi să le răspunzi sau să faci să înţeleagă că nu-i nici o deşteptăciune în tot ce îţi fac ei şi nu este timp să ne împungem. Suntem oameni c-un nume mare. Iată deci, aşa cum îţi mai spuneam, că nu toate lucrurile sunt în toate lucrurile din jurul tău. Frumuseţile cele mari şi grozav de odihnitoare aşteaptă să le cucerim şi doresc să pornim spre ele.

“Scrisori catre fiii mei duhovnicesti”,Parintele Arsenie Papacioc

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu