duminică, 29 martie 2015

Fericiţi cei curaţi cu inima

Fericiţi cei curaţi cu inima că aceia vor vedea pre Dumnezeu” (Mat. 5:8)
Ochiul curat vede lumea şi tot ce este în lume; iar ochiul în care a intrat un pai nu poate nici să se uite, nici să vadă. Aşa este şi cu inima omului. Dumnezeu a dăruit inima omenească cu osebită vedere. Când inima e acoperită cu paiele păcatului, ea orbeşte şi nu poate vedea nimic. Când inima se curăţeşte deplin, ea vede lumea nevăzută în lumea văzută; vede lumea nevăzută aşa cum e ea; vede pe Cel ce e Inima lumii nevăzute, Îl vede pe Dumnezeu.
Roagă-l pe Dumnezeu să îţi curăţească inima, şi vei vedea o neaşteptată minune în această lume materială, pe care până acum ai privit-o numai cu ochii fără inimă.
Inimă curată zideşte, Doamne, întru mine! – aşa se ruga prorocul şi psalmistul Davíd. Şi tu aşa să te rogi; înnoieşte şi iar înnoieşte această rugăciune, şi Dumnezeu îţi va dărui inimă curată şi văzătoare, şi vei vedea înţelesul tuturor lucrurilor şi întâmplărilor, şi vei cunoaşte înţelesul ascuns al fiecărui lucru zidit din această lume.
În această a şasea săptămână a Marelui Post, când vei auzi Evanghelia învierii lui Lazăr din morţi, adună-ţi gândurile şi îndreaptă-le spre inima curată pe care Dumnezeu o vede. Şi cearcă curăţia inimii tale cu această minune a învierii a celui mort de patru zile. Inima necurată nu îl va vedea pe Dumnezeu în această întâmplare, nici minunea dumnezeiască, şi va îndruga poveşti despre hipnotism, autosugestie şi alte magii primite şi de ştiinţă. Iar tu, dacă aici nu Îl vei vedea pe Dumnezeu (în chipul lui Hristos cel Înviat) şi nici minunea dumnezeiască în învierea lui Lazăr, înseamnă că încă ai inima necurată.
Însă, în nici un caz, nu deznădăjdui. Numai să îţi doreşti cu adevărat o inimă curată – şi Dumnezeu care este dăruitorul tuturor celor bune – îţi va da. Nu te îndoi – Dumnezeu îţi va da inimă curată, şi bucuria ta va fi nemăsurată şi nesfârşită.
Atunci se va petrece în tine acea minune dumnezeiască lăuntrică şi preafrumoasă, pe care o înfăţişează Apostolul întâilor şi adevăraţilor creştini în acest chip:
Şi te vei bucura, şi bucuria ta va fi nemăsurată şi fără de sfârşit. Căci acea Lumină a Duhului dumnezeiesc din inima ta va lumina totul în tine şi în jurul tău, va lumina fulgerător, până şi moartea şi mormântul, şi nu vei vedea nici moartea, nici mormântul, ci numai pe Dumnezeu cel viu, Tatăl tău, şi viaţa cea veşnică, nemărginită, purtătoare de biruinţă şi atotputernică.
(Sfântul Nicolae Velimirovici – Inima în marele post – Editura Predania, A șasea săptămână)
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2013/04/25/iinima-postul-mare-ganduri-saptamana-a-sasea-fericiti-cei-curati-cu-inima/


Exista FERICIRE? Da, exista...

Sa luam aminte...FERICIREA e in inima CURATA. 


FERICIRILE
Domnul nostru Iisus Hristos S-a suit in munte si ii invata pe ucenicii Sai zicand:
"FERICITI CEI SARACI CU DUHUL, CA A LOR ESTE IMPARATIA CERURILOR."
Cei saraci cu duhul sunt aceia care se considera pe sine foarte mici in comparatie cu maretia lui Dumnezeu, si care tanjesc sa se inalte la Dumnezeu si in imparatia Lui.
"FERICITI CEI CE PLANG, CA ACEIA SE VOR MANGAIA."
Cei care plang in lumea aceasta trecatoare se aseamana Fiului lui Dumnezeu, care niciodata nu a zambit, dar foarte adesea a plans, din pricina neintelegerii, a pacatelor si patimilor omenesti.
"FERICITI CEI BLANZI, CA ACEIA VOR MOSTENI PAMANTUL."
Cei blanzi sunt iubitori de oameni si rabdatori. Datorita blandetii Sale, Hristos este numit Mielul lui Dumnezeu. Cei mandri si maniosi sunt potrivnici celor blanzi. Ei grabnic castiga, dar tot grabnic si pierd. Cei blanzi dobandesc dupa un timp. Crestinii au fost prigoniti de pagani si aproape nimiciti, dar astazi ei stapanesc pamantul.
"FERICITI CEI CE FLAMANZESC SI INSETEAZA DE DREPTATE, CA ACEIA SE VOR SATURA."
Cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate sunt oamenii care nu pot rabda nedreptatea din lume. Ei vor vedea biruinta lui Hristos Cel inviat, care va invinge toate puterile raului si inimile lor vor fi pline de multumire si bucurie. Ei vor vedea si biruinta Bisericii prigonite si se vor bucura.
"FERICITI CEI MILOSTIVI, CA ACEIA SE VOR MILUI."
Dupa cum ne purtam cu fiii lui Dumnezeu, tot astfel se va purta si Dumnezeu cu noi. Mila pentru mila. Dar multa milostivire dumnezeiasca este cu mult mai mare decat milostivirea oamenilor. "Acestia vor primi insutit" le-a spus Domnul celor milostivi. Milostivirea este o virtute indoita: personala si sociala. Suntem milostivi si fata de noi insine, atunci cand nu uitam de sufletul nostru si mantuirea lui. Egoismul, razbunarea si cruzimea sunt vrajmasii milostivirii.
"FERICITI CEI CURATI CU INIMA, CA ACEIA VOR VEDEA PE DUMNEZEU."
Inima omului este ochiul curat de trebuinta pentru a privi pe cele duhovnicesti, in primul rand pe Dumnezeu. Prin indelunga lucrare si prin harul lui Dumnezeu inima se poate curati de toate necuratirile pacatului, dupa cum ne dau marturie Vietile sfintilor. Gandurile si dorintele rele intineaza si orbesc inima.
"FERICITI FACATORII DE PACE, CA ACEIA FIII LUI DUMNEZEU SE VOR CHEMA."
Hristos este numit imparatul pacii. El a daruit pacea Sa ucenicilor Sai. Fiecare poate da ceea ce are. Daca avem in inimile noastre pace, putem sa o daruim si celorlalti. Pacea mintii, a inimii si a vointei - intreita pace in unitate - aceasta este adevarata pace dumnezeiasca a sufletului. Sufletul necumpatat nu poate avea pace.
"FERICITI CEI PRIGONITI PENTRU DREPTATE, CA A LOR ESTE IMPARATIA CERURILOR."
Sa fii prigonit pentru dreptate inseamna a te asemana lui Hristos si apostolilor. In Biserica Ortodoxa s-au aratat multi mucenici, care au suferit pentru dreptate si care s-au salasluit in imparatia cereasca a lui Hristos. Sfantul Apostol Petru spune: "Caci este mai bine, daca asa este voia lui Dumnezeu, sa patimiti facand cele bune, decat facand cele rele!" (I Petru III, 17).
"FERICITI VETI FI VOI CAND VA VOR OCARI SI VA VOR PRIGONI SI VOR ZICE
TOT CUVANTUL RAU IMPOTRIVA VOASTRA, MINTIND PENTRU MINE."
Aici Hristos vorbeste despre patimirea pentru El a celor ce-L urmau. Ei vor fi batjocoriti, defaimati si chinuiti. Dar ei trebuie sa rabde toate cu credinta neclintita si nadejde in El, caci va veni ca Cel din urma Biruitor si Drept Judecator. El va desparti atunci pentru vesnicie dreptii de pacatosi.
CONCLUZIE
"BUCURATI-VA SI VA VESELITI, CA PLATA VOASTRA MULTA ESTE IN CERURI!"
Bucurati-va in lacrimi, bucurati-va in patimire, bucurati-va in moarte, caci cei mai buni din neamul omenesc, care au strabatut aceasta cale spinoasa ca si voi, va asteapta acum in lumea cealalta, unde domneste Hristos, si unde nu este durere, nici intristare, nici suferinta, ci viata si bucurie vesnica.
http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/catehismul-bisericii-ortodoxe/fericirile-79770.html

Ne vindecam sufletul prin actul "venirii intru sine”

“Mai mare lucru este sã-şi vadã cineva pãca­tele decât sã învieze din morti”

Nu ne mai vedem propriile pacate pentru ca le cautam doar pe ale aproapelui?

Desi nu exista om fara de pacat, exista din nefericire numeroase persoane care nu-si vad si nu-si recunosc pacatele. Asa se face ca situatia dramatica a lumii in care traim - la care contribuim prin gandurile si faptele pacatoase ale fiecaruia dintre noi - nu este data atat de multimea pacatelor savarsite, cat de faptul ca prea putini oameni mai iau aminte la ele, cautand intoarcerea catre Dumnezeu prin pocainta.
Daca smochinul cel neroditor "s-a uscat” datorita cuvantului aspru si mustrator al Mantuitorului, astazi lumea "se desertifica” pentru ca noi am cazut sub propriul blestem: pacatul ca refuz al conlucrarii cu harul si adevarul pe care le-am primit prin Mantuitorul Hristos.
De aceea, trebuie spus inca de la inceput ca lumea "se pustieste” pe zi ce trece, nu din pricina pedepsei lui Dumnezeu, precum odinioara in Sodoma si Gomora, nu pentru ca ar lipsi harul Sau, ci pentru ca lipsesc lacrimile de pocainta care sa prefaca "pustiul” lumii si pe cel al sufletului nostru in ”ogoare roditoare”. Lipseste conclucrarea noastra libera, intru iubire, cu harul dumnezeiesc.
In tot acest demers eliberator si regenerator, de intoarcere catre Dumnezeu, un rol esential il are in viata crestinului vederea pacatelor. Acesta este actul "venirii intru sine”, care ii permite omului o vedere-lectura teologica curata si sincera asupra sinelui si asupra creatiei. Asa cum prin vederea trupeasca omul cunoaste realitatile inconjuratoare, prin vederea propriilor pacate se pune inceput vederii duhovnicesti, prin care omul poate ajunge sa recunoasca intru sine si in ceilalti realitatile Imparatiei Cerurilor.
In masura in care simtul vederii este perceput in general de catre crestin ca dar al lui Dumnezeu, cu atat mai mult, acesta este chemat a recunoaste calitatea de dar actului fundamental al vederii propriilor pacate. Tocmai de aceea, in timpul Postului Mare, incheiem Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul rostind "... daruieste-mi sa-mi vad greselile mele si sa nu osandesc pe fratele meu...". Doar cerand de la Dumnezeu putem si primi harul care sa nasca intru noi constiinta faptului de a fi chemati sa fiintam in Biserica ca "madulare ale lui Hristos" si ca "temple ale Duhului Sfant”, si nu ca "instante de judecata” ale semenilor nostri. Iar acest har trebuie pastrat si inmultit pentru a vietui cu adevarat ca madulare vii ale Bisericii si ca "temple ale Duhului Sfant".
Ne spun Sfintii Parinti ca omului cazut in pacat ii este mai lesne a privi catre sine decat catre un altul. Mandria, slava desarta, iubirea patimasa de sine, ne predispun catre aceasta perceptie pe cat de subiectiva, pe atat de deformata asupra sinelui si realitatii. Vremea Postului Mare ne invata ca inceputul izbavirii se poate face privind tot catre noi insine, insa nu cautandu-ne pe noi, ci pe Dumnezeu si pe ceilalti.
Acesta se cuvine a fi clipa sinceritatii maxime intrucat ne aflam dinaintea Adevarului. Daca ne oprim cu privirea doar asupra noastra, nu vom gasi intru noi decat pustiu si singuratate. Trebuie sa stim ca din cauza pacatelor ne aflam astfel: singuri, "flamazi si infometati”. Semenii nostri nu-si gasesc loc spre a se salaslui intru noi din cauza egosimului si celorlalte pacate. Desi inima noastra, asemenea Imparatiei, "multe locasuri are”, ele sunt tinute ocupate de necuratie, de "buruieni si ierburi”, toate vatamatoare. Nu putem gati Domnului si semenilor loc curat decat prin Spovedanie, inmultimd rugaciunea si faptele bune.
Daca insa incepem sa-i intrezarim pe semenii nostri si sa simtim prezenta lui Dumnezeu nu trebuie sa ne mandrim, ci sa "luam seama sa nu cadem”. Este nevoie ca prin trezvie si asceza sa pastram ceea ce am dobandit, innoindu-ne continuu starea launtrica, pentru ca intotdeauna va exista un loc ce trebuie primenit si intotdeauna vor exista persoane noi pe care sa le purtam intru noi. Nu trebuie sa uitam ca primindu-L pe Hristos ii primim pe semeni si primindu-i pe acestia Il primim pe Hristos.
Numai pornind de la vederea pacatelor propriii se poate arata si lucra intru noi "taina aproapelui”. Aceasta noua filoxenie - asemenea ospitalitatii lui Avraam - se desfasoara acum in adancul nostru de taina, dupa cum ne spune Mantuitorul: "Iata, stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine." (Apocalipsa 3; 20)
De aceea, Sfintii Parinti marturiseau despre cel care isi vede pacatele ca este mai mare decat cel care inviaza mortii. Intr-adevar, a-ti vedea pacatele si a le birui intru Hristos, prin asceza si pocainta, inseamna a fi la masura invierii mortilor intrucat Mantuitorul ne spune: "Celui ce biruieste ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu, precum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui.” (Apocalipsa 3; 21)

Parohia Sf. Haralambie Constanta

De ce nu ne vindecam?

Nu ne vindecam pentru ca nu ne preocupam de propria vindecare. E mai simplu sa-i schimbam pe ceilalti. 

“A-ti vedea gre­se­lile” insamna a te analiza conform invataturii crestine:
CELE 10 PORUNCI DUMNEZEIESTI
1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.
2. Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.
3. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert.
4. Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste.
5. Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant.
6. Sa nu ucizi.
7. Sa nu fii desfranat.
8. Sa nu furi.
9. Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau.
10. Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.
Adeseori se spune ca ajungem sa-l judecam pe celalalt, din dorinta de a-l indrepta. Ne uitam la faptele lui, vedem ce este nepotrivit, i le comunicam si ii cerem sa ia alt chip. Dar cand facem aceasta critica, mai tinem seama de cuvintele Mantuitorului: "De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tau si nu te uiti cu bagare de seama la barna din ochiul tau? … Fatarnicule, scoate intai barna din ochiul tau, si atunci vei vedea deslusit sa scoti paiul din ochiul fratelui tau" (Mt 7, 1-5)? Ma tem ca nu. 

“A-ti vedea gre­se­lile” înseamnã sã te supui pri­mu­lui îndemn evan­ghe­lic: “Pocãiti-vã, cã s-a apro­piat Împãrã­tia Ceru­ri­lor”. Când lumina se apro­pie, ea alungã întu­ne­ri­cul din noi. 

“A-ti vedea pãca­tele” înseamnã sã mori în Hris­tos, pen­tru a renaste în sufla­rea Sa şi pen­tru a te regãşi în casa Tatã­lui. “Mai mare lucru este sã-şi vadã cineva pãca­tele decât sã învieze din morti”, spune o vorbã veche. Cãci a-ti vedea pãca­tele înseamnã sã treci prin cea mai cruntã moarte, în timp ce, dupã renas­te­rea prin botez, viaţa spo­reste în tine fãrã sã-ti dai seama, pen­tru cã ai deve­nit un “fãcã­tor de pace”; mãcar cã tre­buie “sã-ti versi sân­gele ini­mii”, spu­nea sta­re­tul Siluan de la Mun­tele Athos, pen­tru a zdrun­cina nega­tii, pen­tru a topi împie­tri­rea unor inimi şi pen­tru a putea cere de la Dum­ne­zeu mân­tu­i­rea tuturor. Cel care-şi vede pãca­tele şi nu-l judecã pe fra­tele sãu va putea într-adevãr sã-l iubeascã. Sunt des­tul de scâr­bit de mine însumi pen­tru a mai putea fi de alt­ci­neva. Stiu cã omul, dupã chi­pul lui Dum­ne­zeu, este Tainã şi Iubire, dar mai stiu cã aceastã iubire se poate schimba în urã. Res­pect Taina şi nu astept nimic în schimb. Trimite-mi Tu, Doamne, iubi­rea, cãci ea este rodul haru­lui Tãu. Sã bine­cu­vân­tãm, deci, sã încer­cãm sã deve­nim nu fiinte de pose­siune – care stã­pâ­nesc şi sunt stã­pâ­nite –, ci fiinte de bin­e­fa­cere. Reci­pro­ci­tate fãrã mar­gini a bine­cu­vân­tãrii: sã-L bine­cu­vân­tãm pe Dum­ne­zeu care ne bine­cu­vin­teazã, sã bine­cu­vân­tãm tot ceea ce existã, în lumina Sa, fãrã sã uitãm cã bine­cu­vân­ta­rea, pen­tru a nu se trans­forma în “grãire în desert” tre­buie sã devinã “bin­e­fa­cere”.

sâmbătă, 28 martie 2015

Una e sa plangi, alta este sa te plangi...

Darul de a rabda necazurile este mai mare decat darul de a invia mortii. Pentru ca daca invie cineva un mort, atunci ii ramane dator lui Dumnezeu, pentru ca rugaciunea i-a fost ascultata. Dar daca cineva rabda necazurile, atunci acestuia Insusi Dumnezeu ii ramane dator.( Sf. Ioan Gura de Aur)

Sa nu ne ingrijoram...Domnul ne va pazi...si atunci cand lacrimi vor izvori din ochii nostri, El, va fi cel dintai ce le va sterge cu stergarul mangaierilor sale.
Am invatat..viata m-a invatat ca una e sa plangi, alta este sa te plangi...ca uneori plansul te elibereaza ,alteori el iti alina dorul pe care-l porti, iar in cele mai multe cazuri simti nevoia de a plange doar pentru ca-ti simti sufletul incarcat. 


Rabdarea este cel mai bun tovaras de drum in viata, fie ca muncesti, ca inveti sau ca te rogi. Unde nu este rabdare, nu este nici iubire! Adesea cele mai mari incercari ale vietii  devin cele mai mari binecuvantari ale ei. 

Rabdarea iti largeste sufletul!..

joi, 26 martie 2015

Orice greutate din viaţa noastră are dreptul să vină, dar nu are dreptul să rămână


Nu am înţeles, Doamne, nici după 2000 de ani, Porunca Iubirii. Oamenii încă mai sunt însetaţide violenţă, de ură, de sânge.  Ştampilele încă mai pecetluiesc subiectiv vieţile într-o ruletă rusească. Stiloul lasă urme pe pagina neplânsă, nesimţită, neiubită. Tulburare, frământare, inimi răvăşite. Cruzime şi securitate. Intrigi bizantine, diplomaţii apusene.  Din păcate, şi Iisus Hristos, din iconomie, dacă ar mai veni odată pe pământ oamenii L-ar mai răstigni, iar şi iar… 

Fac pace cu tot ce se întâmplă şi accept mesajul, lecţia. Orice greutate din viaţa noastră are dreptul să vină, dar nu are dreptul să rămână. Risipiţi norul tristeţii şi alungaţi teama! Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul sau mintea, ei nu pot ucide sufletul! Bucuraţi-vă şi vă veseliţi în Domnul! Fiţi curajoşi, fiţi tari în credinţă! Sufletele noastre se îmbrăţişează în Iubire sfântă. Ne întâlnim în rugăciune.

Cea mai mare furtună este cea a tulburărilor dintre suflet şi minte. Buimăceală. Cu mintea veche judecăm, dar cu mintea nouă iertăm şi binecuvântăm pe cei ce încă nu simt „metaforele negustate” ale vieţii. Alfa şi Omega. Mai sunt multe de văzut, mai sunt multe de trăit. Mâinile îmi sunt reci, dar inima e caldă. O inimă deschisă ştie ce are de făcut şi deschide şi alte inimi. Aleg să rămân în pace şi să binecuvântez experienţa, persoana. Aici, în inima mea, nimeni nu mă mai prigonește, nici nu mă supără…Ieromonah Hrisostom Filipescu

Îmi jertfesc dreptatea, de dragul păcii

Viața este nedreaptă doar dacă rămâi jos. Sus! Ridică-te! Nu îți mai plânge de milă! Fii observator și nu judecător! Este viața ta! Petele se scot cu detergent, iar necazurile cu gânduri bune, cu rugăciune. Alege un drum și mergi pe el. Poți deveni mai bun, mai frumos, mai puternic. Pietrele pe care le aruncă alții în tine, strânge-le cu dragoste, pot deveni oricând temelia unei cetăți frumoase. Nobilă disponibilitate a sufletului omenesc.

Aşadar, suflete, nu numai să nu faci o nedreptate, dar nici măcar să nu te îndulceşti în mintea ta cu gânduri întunecate. Pentru că prima haină a faptei este intenţia. Iar dacă vorbim despre o faptă rea consumată, să nu te răzbuni! Răzbunarea te face egalul adversarului, iar iertarea te face superior lui pentru că aduce îndreptarea celuilalt. Răzbunarea ţine rana deschisă, care s-ar vindeca şi s-ar închide dacă am elibera răul şi am schimba chimia sufletului. Şterge datoriile interioare. Binele lărgeşte inima, pe când răul o micşorează. Iertarea este o călătorie spre eliberare care te eliberează de furie, resentimente, amărăciune, precum şi de toate modelele comportamentale autodistructive care însoţesc aceste sentimente. Procesul iertării funcţionează în cazul oricărei persoane și a oricărei probleme! Prima persoană pe care iertarea o schimbă este chiar persoana care iartă.

Dacă cineva iartă, se maturizează ca persoană, fiind capabilă de curaj, iubire şi preocupare pentru cei din jur. Tensiune între dreptate şi milă, între compasiune şi reconciliere. 

Să căutăm şi să urmăm binele. Este atât de frumoasă liniștea! Fiecare clipă din viaţa noastră este un timp pe care Dumnezeu doreşte să-l petreacă alături de noi. Dumnezeu nu întoarce spatele nimănui, ci doreşte să rămână în casa inimii fiecăruia dintre noi. 
Vine un anotimp în viaţa fiecăruia când se schimbă toate poveştile. Facem pace sau ne răzvrătim la ceea ce ni se întâmplă?! Nu trebuie să ne plângem, ci să ne îndreptăm mintea şi inima. Este nevoie să ne schimbăm viaţa zilnic. Suferinţele, durerile, ameninţările de orice fel ne purifică. Doamne vine şi mângâie inimile prigonite, nedreptăţite. Mila Domnului ne urmează oriunde, oricând. Deplină armonie. Nimic nu este mai dulce ca dragostea. Şi pe pământ, şi în cer. Ajutorul lui Dumnezeu vine acolo unde este dragoste, nădejde şi credinţă. Suflet frumos, fii cuminte! Îmi jertfesc dreptatea, de dragul păcii, de dragul liniştii şi al comuniunii…Ieromonah Hrisostom Filipescu

duminică, 22 martie 2015

Sa nu ucizi numele şi zborul fratelui tău

Personalitatea duhovnicească înseamnă ca tu să ştii de tine. Să ştii de ce se joacă piesa cu mustrări sau laude în faţa ta, pe seama ta. Să nu vinzi nimic din taină (tine) nici pentru mustrări nici pentru laude. E mai bine să nu fii nimic decât să fii eroul altora. Ţine-te de înger şi-ţi vezi de treabă!

Toate aspectele acestea de la lumea din jur, cu inimile amestecate, sunt dinţii sau pietrele colţuroase care prefac şi şlefuiesc viaţa ta…

Nu priviţi sau folosiţi timpul cu nepăsare. Intraţi în ceea ce suntem. Nu ce zic oamenii despre noi, ci suntem numai ce suntem la Dumnezeu. O împingere a inimii spre smerita smerenie, care este un har de la Dumnezeu. Iubiţi adevărat, nu îngăduiţi să judecaţi pe altcineva şi ce ar fi făcut. Vede-te pe tine vinovat! Pacea cea îngerească numai aşa o veţi cunoaşte. Nu este greu, mai grele sunt plângerea şi vaietele că ai ucis numele şi zborul fratelui tău…


Nu ne va întreba nimeni cât am făcut, dar ne vor întreba cândva, chiar şi diavolii, de ce nu am iubit, iubit mult şi frumos pe toată lumea, chiar pe cei care ne-au rănit…
“Scrisori catre fiii mei duhovnicesti”,Parintele Arsenie Papacioc

sâmbătă, 21 martie 2015

Acesta este drum drept: să lupţi mereu şi să îţi faci cale spre marea iubire şi smerenie!

Trebuie mers pe calea Domnului, drept, adică a unei linişti sufleteşti fără de aglomerări sau încurcături tipicale, unde de multe ori se pierde forţa, dulceaţa şi evlavia lucrării, trăirii. Trebuie urgent şi neapărat o relaţie tainică şi adevărată a inimii cu inimile tuturor.

Pacea sufletului nu o putem întemeia în noi după gura lumii şi lătratul diavolilor, ci după neclintita sfătuire a Duhului Sfânt ca fii ai Bisericii lui Hristos… Acesta este drum drept: să lupţi mereu şi să îţi faci cale spre marea iubire şi smerenie! Rugaţi-vă cu toată nădejdea, de ce vă pierdeţi atât de des şi atât de mult încrederea? Nu se poate fără de cruce, fără de jertfă. Dar nu-i nimic mai frumos, mai măreţ, mai lăudat şi mai încununat ca un biruitor…

Să nu ştie nimeni cugetele tale deosebite. Nu te va înţelege nimeni, ba te vor ataca, te vor ironiza. Ei nu sunt vinovaţi că nu pot gândi sau ieşi din nivelul acesta omenesc. Cei care o fac au în mare măsură şi o chemare să poată lupta cu firea lor bună şi făcută de Dumnezeu, dar totuşi Dumnezeu zice: “Vrei să fii desăvârşit? Atunci ia crucea şi urmează Mie” şi aceasta este nebunia cea întru Hristos. Că nebunie este pentru lumea aceasta care te va duşmăni pentru că simt că sunt depăşiţi. Deci nu-ţi face procese gratuite şi tulburări primejdioase spunându-le lor, oricine ar fi, din mireasma cugetelor tale. Încearcă să îi iubeşti pe toţi. Să poţi să îi suporţi pe toţi. Trebuie să fii liberă şi în felul acesta vei fi. Să nu înţelegi că va trebui uneori să fii o jucărie a ironiilor şi sadismelor lor. Îţi vei păstra demnitatea de fiinţă raţională şi să le răspunzi sau să faci să înţeleagă că nu-i nici o deşteptăciune în tot ce îţi fac ei şi nu este timp să ne împungem. Suntem oameni c-un nume mare. Iată deci, aşa cum îţi mai spuneam, că nu toate lucrurile sunt în toate lucrurile din jurul tău. Frumuseţile cele mari şi grozav de odihnitoare aşteaptă să le cucerim şi doresc să pornim spre ele.

“Scrisori catre fiii mei duhovnicesti”,Parintele Arsenie Papacioc

Pentru orice rău există două leacuri: timpul și tăcerea.

„Nu putem judeca viața celorlalți pentru că fiecare își cunoaște propria durere și renunțare.“ Paulo Coelho
”Nu pentru că lucrurile sunt dificile nu îndrăznim, ci pentru că nu îndrăznim crezând că lucrurile sunt dificile.” Seneca
„A te lupta cu tine însuţi este lupta cea mai grea. A te învinge pe tine însuţi este biruinţa cea mai frumoasă.“ G.W.Leibniz
„Nu te ruga pentru o viață ușoară. Roagă-te să-i reziști uneia dificile.“
Bruce Lee
"Întotdeauna e prea devreme pentru a renunța." Vincent Peale
„O viață în care faci greșeli nu este mai onorabilă, ci mai folositoare decât una în care nu faci nimic.“
Bernard Shaw
"Un om nu este terminat atunci când este învins, ci atunci când renunță."
Richard Nixon
"Viaţa este darul lui Dumnezeu pentru noi. Modul în care o trăim este darul pe care noi îl facem lui Dumnezeu."
M.Buonarroti
"Ceea ce eşti se va vedea în ceea ce faci."
Thomas Edison
”Dacă vrei să duci o viață liniștită, ancorează-te de un scop, nu de oameni sau obiecte.”
Albert Einstein
”Cel mai ușor mod de a-ți ține cuvântul e să nu-l dai niciodată.”
N.Bonaparte
"Cel care zâmbește în loc să se înfurie va fi întotdeauna mai puternic."
P. japonez
"Exemplul impresionează mai mult decât ameninţarea."
P. Corneille
"Fă ceea ce simți că e bine pentru că oricum vei fi criticat"
El. Roosevelt
"Mâinile care ajută sunt mai sfinte decât gurile care se roagă."
Sai Baba
"Ai curaj! Șterge-ți ochii! Adesea, căderea e un mijloc de a te ridica mai sus."
Shakespeare
"Un om mare își arată măreția prin felul în care îi tratează pe oamenii mici."
Thomas Carlyle
"Ceea ce gura se deprinde să spună, inima se obișnuiește să creadă."
Ch. Baudelaire

"La ce-ţi folosesc atâtea cunoştinţe dacă nu ştii cum să-ţi conduci inima?"
Mihail Drumeș
”Un om trebuie să fie destul de mare ca să-și recunoască greșelile, suficient de deștept ca să învețe din ele și îndeajuns de tare ca să le îndrepte.”
Al. Allais
"A pricepe este mai important decât a ști.”
A.I. Cuza
”Nu poți să faci vreun rău când ai doar dragoste în suflet.”
Anatole France
"Secretul înțelepciunii este să știi ce lucruri să treci cu vederea."
William James
"Jumătate din răul făcut pe această lume se datorează oamenilor care vor să se simtă importanţi."
George Eliot
"Oamenii adevărați pot suferi orice pierderi și să-și mențină totuși capacitatea de a iubi și de a râde."
Al.Ripley
"Oamenii care luptă pot pierde. Oamenii care nu luptă au pierdut deja."
Bertolt Brecht
"Rar se întâmplă ca oamenii răi să fie fericiți. Se otrăvesc cu propria lor răutate."
Ma. Chevalier
"Cine ți-a făcut o nedreptate nu rămâne cu o datorie față de tine, ci o pierdere față de el însuși."
Nicolae Iorga
”O mare piedică în calea progresului e faptul că oamenii nu-i ascultă pe cei care vorbesc prudent, ci pe cei care vorbesc mai tare.”
A. Schopenhauer
"Când o victorie este povestită în amănunt, nu mai ştii ce o deosebeşte de o înfrângere."
Jean P. Sartre
"Bucură-te de ce ești astăzi, nu condamna ce ai fost ieri și visează la ce poți fi mâine."
Donald Walsch
"Rănile sufletului se deosebesc de celelalte prin faptul că se acoperă, dar nu se închid."
Alexandre Dumas
„Pentru orice rău există două leacuri: timpul și tăcerea.“ Alexandre Dumas
''Persoana care nu cere nimic, merită totul.''
Olariu Yilmaz
„De multe ori taci fiindcă ești convins de prostia adversarului.“
Nicolae Iorga
”Dacă nu te iubești pe tine însuți, n-ai cum să iubești alți oameni.”
Robert Heinlein
„Că ai căzut nu are nici o importanță deoarece numai modul în care te ridici contează.“
Nelson Mandela

joi, 12 martie 2015

Binecuvântează şi mulţumeşte pentru tot ce primeşti

Dumnezeu, făcând pe om, nu a vrut să creeze un rob, un sclav, ci un suveran, un împărat al creaţiei. Omul nu e făcut să fie înfrânt. Greutăţile din corabia vieţii ne fac să avem stabilitate în furtunile şi valurile nopţii. 
Caută noi începuturi și descoperă bucuria de a lăsa trecutul în urmă.
Iartă! Strângerea de inimă să devină strângere de mână. Roagă-te! Fiecare grăunte are făină, dar şi tărâţe. Şi cel mai bun vin are drojdia lui. În fiecare rău e un bine, depinde de noi ce alegem să folosim, să vedem. Binecuvântează şi mulţumeşte pentru tot ce primeşti. Vei înţelege mâine lecţia de astăzi! ieromonah Hrisostom Filipescu