miercuri, 30 septembrie 2015

Tu ce vrei sa auzi?

Un orăşean primeşte vizita unui prieten de-al său dintr-un sat îndepărtat şi merg în centrul oraşului. Era ora amiezii, iar străzile erau pline de oameni. Maşini claxonând, taximetre ce luau curbele cu viteză, sirene ce se apropiau sau se depărtau, sunete ale oraşului care parcă te asurzeau. Dintr-o dată săteanul îi spune: 

- Am auzit un greiere. 
- N-ai cum să auzi un greiere în tot vacarmul ăsta! i-a spus orăşanul. 
- Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat săteanul. 
- Asta-i o nebunie! a răspuns prietenul. 

Săteanul a ascultat cu atenţie un moment, după care a trecut strada spre o zonă unde se aflau câţiva copaci. A căutat împrejur, sub ramuri şi a găsit micul greiere. Prietenul său a rămas uimit. 

- E incredibil! Trebuie să ai un auz supraomenesc! 
- Nu! a spus săteanul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculţi cu ele. 
- Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-aş putea auzi un greiere în acest zgomot! 
- Depinde de ceea ce este important pentru tine, a venit imediat răspunsul. Dă-mi voie să-ţi arăt. 

A băgat mâna în buzunar şi a scos câteva monede pe care le-a lăsat să cadă discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al oraşului, au remarcat că toţi oamenii de pe o rază de 5 metri au întors capul privind în jur, dacă nu cumva banii căzuţi erau ai lor. 

- Înţelegi ce am vrut să spun? a continuat săteanul. 

Totul depinde de ceea ce este important pentru tine. 
Ascultând zi de zi la televizor "ŞTIRI" politice şi/sau diverse tragedii, catastrofe etc... 
URECHEA, CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU, se fixează pe tot ce este rău, urât, nefolositor... 
NI SE INDUCE FRICA! 
Devenim neputincioşi, temători (de avion, de frig, de vânt, de mâncare, de oamenii de lângă noi şi ce este cel mai rău, de sentimentele noastre) 
şi... NU ŞTIM DE UNDE... CÂND... ŞI CUM... 

Răspunsul este: 

UITE AŞA: ascultând aşa zisele ,,informaţii", care de fapt sunt praf în urechile noastre, ne lăsăm prinşi în această capcană. 

Toată ziua spunem: e greu, oamenii sunt răi, trăim într-o lume nesigură, nu am încredere în nimeni etc. 

Şi în tot acest timp, greierii cântă, frunzele foşnesc, apele curg şi noi... nu le mai auzim! 
http://babylenuta-dinsufletpentrusuflet.blogspot.ro/search/label/PILDE.

duminică, 20 septembrie 2015

„Nu evenimentele ne influenţează, ci modul în care le interpretăm” Epictet

Plouă cu vorbe mărunte… Oamenii nu sunt afectaţi de ceea ce li se întâmplă, ci de cum înţeleg ei ceea ce li se întâmplă. Nu renunţi niciodată la ce nu ai avut sau la ce ai avut şi mai vrei, poate. Purtăm vii şi morţii în noi şi le dăm putere. Sunt persoane care te înţeleg dintr-o singură privire şi persoane care nici după mii de cuvinte nu ar fi în stare să o facă. Omul în complexitatea sa este compus din plus şi minus, din soare şi nori. Nu putem lua de la celălalt doar ceea ce ne face comozi. Iubirea implică TOT, altfel nu mai e iubire…
„Cobori” adesea în beciul interior al fiinţei pentru a scoate la lumină ceea ce eşti.  La cea mai mică adiere de vânt te clatini sau te dărâmi? Uneori mori de mai multe ori în aceeaşi clipă. Sunt momente în viață când nu există niciun cuvânt dulce pentru alinarea durerii. Pot doar să fiu lângă tine, să plângem împreună… Dumnezeu nu te caută după locul în care ești, ci după strigătul inimii. În altarul sufletului se rezolvă durerile. Hristos nu este contabilul vieții noastre, ci prieten pe Cale.
Este o nebunie să urăşti toţi trandafirii, pentru că te-ai înţepat într-unul. Să renunţi la visele tale, pentru că celălalt nu s-a împlinit. Te vei trezi într-o dimineaţă şi vei vedea soarele pentru prima dată. Răbdarea înseamnă să știi că iarba nu crește mai repede dacă tragi de ea.
Suntem pentru ceilalți ceea ce acel „fiecare” este înăuntrul lui.  Construiesc cu iubire şi culeg orice bucăţică de inimioară îndoită sau ruptă de cei ce nu au învăţat să preţuiască sensul.
Chiar dacă pereții duri ai sufletelor celor care au construit fortărețe în jur sunt reci, e nevoie în continuare de iubire. Orice zid are crăpătura sa prin care poate crește iarbă sau se poate vedea înăuntru. Viaţa îşi face loc oriunde. Se naşte chiar şi din zidul de piatră. Într-o zi sau într-o seară umbra o să dispară. Şi ultima oară va deveni prima oară. Ceva cusut pe măsura sufletului tău te aşteaptă. Există dublură la cheia inimii? ieromonah Hrisostom Filipescu

joi, 17 septembrie 2015

Cine are inima curata ii socoteste pe toti oamenii curati

Nu osandi pe aproapele; tu ii cunosti pacatul, dar pocainta nu i-o cunosti (Avva Dorotei).

Dragostea pentru aproapele se marturiseste prin neosandirea lui (Avva Isaia Pustnicul).

Tu judeci pe acelasi om, care acum este rau, iar peste un ceas este bun. Dumnezeu singur stie ce va fi. Lasa-L pe El sa judece (Fericitul Augustin).

Cine are inima curata ii socoteste pe toti oamenii curati, dar cine are inima pangarita de patimi nu socoteste pe nimeni curat, ci socoteste ca toti sunt asemenea lui (Avva Isaia Pusnicul).

 „Orice sfânt are un trecut, orice păcătos are un viitor” -  "Alesul”, de Thomas Mann.